Ultimul scapa turma - o comedie la care mori de plictiseala

In primul rand, chiar nu inteleg felul in care a fost tradus titlul filmului in romana: A Million Ways to Die in the West / Ultimul scapa turma. Se putea foarte bine traduce prin Un milion de moduri prin care poti muri in Vest, nu?

Asa, titlul filmului in romana n-are nicio noima... Dar e ok, nici filmul in sine n-are nicio noima, iar noi am simtit ca o sa murim de plictiseala (posibil ca plictiseala sa se numere printre cele un milion de moduri prin care poti muri in Vest).

Filmul este o comedie, as dori sa lamuresc acest lucru de la inceput, dar intreaga sala a izbucnit in ras la unison doar de doua ori... in cele 110 minute. Bineinteles, ca mai erau cativa prin sala care au ras non-stop, dar exceptiile nu fac decat sa confirme regula... asa am invatat eu.

As mai vrea sa lamuresc si faptul ca imi plac comediile "cretine" (mai ales cele produse de Apatow, de exemplu), insa Ultimul scapa turma are niste glume atat de proaste, deplasate, arogante, narcisiste etc., incat nu-ti vine deloc sa razi, ci doar te umpli de penibil, in timp ce MacFarlane rade de unul singur la glumele pe care tot el le face. 

Apropo de Seth MacFarlane, putea sa se multumeasca doar cu regia sau cu scenariul, faptul ca apare si in rol principal e deja prea mult, iar tipul este incredibil de antipatic, mai ales ca sufera de o logoree pe care pare sa o trateze cu cocaina (mult prea multe aluzii la acest drog pe toata durata filmului ca sa fie doar o coincidenta).

Faptul ca intr-o astfel de porcarie apar atat de multi actori buni (Charlize Theron, Amanda Seyfried, Liam Neeson, Giovanni Ribisi, Neil Patrick Harris etc.) este o risipa imensa de talent si cu siguranta acestia vor regreta cand se vor trezi cu o Zmeura de Aur.

Despre ce este filmul? Despre un tip care este parasit de iubita lui (Amanda Seyfried), iar in procesul de a o castiga inapoi se indragosteste de o alta frumusete (Charlize Theron) care-l merita mai mult. A, si totul se intampla in 1882, cand puteai sa mori din absolut orice fel de chestie, oricat de mica (de aici si titlul). In rest, e doar gargara...

O alta parte proasta a filmului este ca MacFarlane este acel gen de om caruia ii place sa-si tot repete glumele, la nesfarsit, devenind enervant si deloc amuzant. Practic, cam toate poantele le spune in monoloagele pe care le are la inceput, apoi le tot repeta si exemplifica timp de 110 minute.

Daca ati vazut trailerul, tineti minte ca este mult mai bun decat filmul in sine. Cu toate acestea exista cateva momente bune... doua la numar: o aparitie a lui Django si una a  profesorului Emmett Brown.