In cautarea lui Dory - o spendoare de film despre lumea subacvatica si (re)gasiri

Continuare a celebrului film de animatie Cautandu-l pe Nemo (Finding Nemo), In cautarea lui Dory aduce un echilibru intre emotional, amuzant, dragalasenie, ca sa nu mai zicem de splendoarea cromatica subacvatica. Un film de vazut musai 3D la cinema.

Povestea

„Finding Dory / in cautarea lui Dory” o readuce pe marile ecrane pe uituca favorita albastra a tuturor, Dory (vocea lui Ellen Degeneres), care locuieste fericita in recif impreuna cu Nemo (vocea lui Hayden Rolence) si Marlin (vocea lui Albert Brooks).

Din senin, Dory isi aduce aminte ca are o familie undeva, care s-ar putea sa o caute, cei trei pornesc intr-o aventura care le va schimba viata, ca doar vorbim despre Disney.

Lumina e mai complexa, flora si fauna sunt redate mai in detaliu, dar transformarile sunt toate de nuanta”, spune regizorul peliculei, Andrew Stanton. Totusi, mai spune el, au reusit – ca si in primul film al seriei, din 2003 –, sa redea atmosfera aceea submarina, care ii ofera publicului sentimentul de confort pe care il ai vara, când mergi la mare.

Highlights

Culorile superbe la unison cu tonul povestii - cand situatiile sunt amuzante predomina nuantele calde, cand intram in subtilitati emotionale avem albastru rece (abisal).

„Am avut la dispozitie toate culorile din lume, dar distributia culorilor a fost extrem de importanta pentru noi. A fost nevoie de foarte multa munca in ceea ce priveste alegerea nuantelor, pâna când am ajuns la o varianta optima pentru spectatori”, subliniaza designerul de productie Steve Pilcher.

Dory e o dragalasa autoironica. Ca tipologie, nu e vreo femme fatale, nici vreo inspida plictisitoare, ci acea joie de vivre, plina de energie, hiperactiva pe alocuri, semi-amnezica, haioasa, directa, inteligenta. Un fel de reprezentanta feminina a zicalei Carpe Diem.

Un alt punct de interes major este Hank-sepia. Morocanos, deloc comunicativ, genul clasic de “grumpy” care ajunge sa iti fie simpatic. Caci dincolo de invelisul sau cu 7 tentacule se afla…3 inimi. Mari. Si frumoase.

Cautarea e frumoasa, nu plictiseste. „Finding Dory / In cautarea lui Dory” debuteaza in spatiul familiar si colorat al recifului, iar apoi actiunea se rostogoleste in largul oceanului, pentru a se incheia pe coasta californiana, la Institutul Marin.

Oceanul nu numai ca se vede intr-un anumit fel, dar are si propriile sunete, pe care in noul film le-a redat echipa condusa de compozitorul Thomas Newman, cel care a facut coloana sonora si la productia din 2003 (Finding Nemo). Fun fact: Fondul sonor al filmului a fost asigurat de o orchestra formata din 83 de instrumentisti.

Personajele fac un ping-pong frumos cu replicile. Momentele emotionante sunt intercalate cu glumite inteligente care prind si la copii si la adulti.

Pana la urma e un film pentru toate categoriile de varsta, caci exista mai multe chei de interpretari legate de emigranti, notiunea de familie, viata animalelor tinute in captivitate.

Chapeau bas echipei si mergeti la cinema pentru niste univers acvatic la pachet. Merita