Hail, Caesar! - o comedie noir savuroasa a fratilor Coen

Se dau urmatoarele ingrediente: Josh Brolin, George Clooney, Ralph Fiennes, Scarlett Johansson, Tilda Swinton, Channing Tatum. Se amesteca frenetic cu mister, autoironie, noir, costume impecabile, date prin zeama cinematica de provenienta Coen.

Si iese un moment frumos de 106 minute cu stari de bine, rasete prin sala, poante cu dublu sens, glume elitiste invaluite de poante facile: Hail, Caesar! / Ave, Cezar!

De vazut la cinema, neaparat.

Cat despre poveste, intriga e simpla: pe la inceputul anilor ’50, un sef dintr-un mare studio de cinema are o criza de rezolvat – cineva i-a rapit vedeta unui film aflat in productie.

Intreg universul cromatic, scenografic, precum si replicile se invart in jurul epocii de aur a cinematografiei americane.

Eddie Mannix, omul bun la toate jucat de Josh Brolin, face ordine in vietile actorilor, are un cuvant greu de spus asupra filmelor propriu-zise si stie cum sa tina sub control relatia cu presa de scandal.

Scene iconice adanc intiparite in subconstient de cand eram mici, ies la iveala cu o coregrafie impecabila sub o pelerina ironica: urmarirea dintr-un western, coregrafia acvatica, dramele amoroase ale actorilor, conspiratia comunistilor, momente de musical cu marinari metrosexuali de orientare incerta.

In film nu se-ntampla ceva anume, el este mai degraba o colectie de scheciuri atat de bine grupate si aliniate incat ramai cu gandul la diverse pasaje mult dupa ce ai iesit din sala de cinema.

Si, pan’ la urma, despre asta e vorba, nu? Despre ceea ce ramane dupa.

Ca tipologii de personaje, ne-am intalnit cu scenaristi marxisti, o starleta cu imagine de fata cuminte care ramine gravida fara sa stie cine e tatal copilului, un baiat de la tara “teleportat” de studio intr-un film simandicos care-l depaseste, regizori cu secrete stanjenitoare si-asa mai departe.

Highlight: Momentul de sirena al actritei Scarlett Johansson. Lumina pica intentionat prost. Cut to: scena seductiei, imprumutata din filmele noir. Delicios.
Referinte, aluzii, trimiteri la filmele de odinioara – Carlotta Valdes, luat direct din Vertigo-ul lui Hitchcock - toate ajung direct in sufletul cinefililor.

Ave, Cezar!, vedea-te-as inca o data la cinema.