Cum a fost Love, melodrama sexuala a lui Gaspar Noe interzisa minorilor

Share on FacebookShare on TwitterShare on Google+

Regizorul Gaspar Noé a venit la Bucuresti pentru a-si prezenta cel mai recent film, Love, in varianta 3D, in cadrul Les Films de Cannes a Bucarest.

Este vorba despre o melodrama sexuala, interzisa minorilor, proiectata in afara competitiei de la Cannes.

Argumentul interzicerii accesului minorilor au fost episoadele de sex nesimulat intre actorii principali ai filmului.

Ironic, caci vorbeam cu Noe, dupa proiectie, despre cum la un simplu click pe google, orice minor poate gasi scene explicite de sex, porn, nuduri - prezentate intr-un mod distorsionat, artificial, lipsite de autenticitatea actului care are loc in cadrul unui cuplu.

De fapt, filmul Love se deschide cu o scena de sex explicita (bine, handjob), urmat de o ejaculare.

Povestea

De-a lungul celor 135 de minute veti vedea flashurile personajului principal Murphy, interpretat de Karl Glusman - legate de foste iubiri, in special de cea mai recenta - cu Electra (Aomy Muyock), de o frumusete puternica, o adevarata amazoanca, cu o voce impunatoare care ne-a ramas in memorie si dupa ce filmul s-a incheiat.

Murphy se iubeste cu Electra, Murphy este gelos, Murphy o inseala, Electra il inseala, se duc la travestiti, se duc la o petrecere cu swingers, isi exploreaza corpurile, ajung la un menage a trois cu vecina cea minora, blonda si mignona (Omi, interpretata de Klara Kristin) - si de aici lucrurile o iau razna.

Apare si un copil pe nume...Gaspar. Amantul, detinator al unei galerii de arta este interpretat chiar de regizor. Iar politistul care apare in film este prietenul lui cel mai bun, in viata reala.

Contexte amuzante, replici bune, veridice, emotie - Noe face un melanj bun, care merge de la carnal la duios, de la disperare la armonie, de la droguri si clubbareala la cel mai romantic parc din Paris.

Filmul contine multe scene explicite de sex, cum zicea un amic "multe limbi si doar un supt, ce e asta?", close-up pe ejaculari, par pubian, clar - nu e un film pentru pudici. Insa-s toate motivate de context si de personaje, nimic nu e pus "doar ca sa fie acolo".

Modul in care Noe a ales sa spuna povestea - pe care va lasam sa o descoperiti la cinema, este pe baza flashurilor subiective ale memoriei, flashuri care divagheaza (nu te poarta crononologic) - sunt anumite pasaje care amintesc de Irreversible, din punct de vedere tehnic.

Pe masura ce filmul evolueaza, suntem confruntati cu diverse definitii ale iubirii, cu un Esti iubirea vietii mele repetitiv, alegeri gresite, ganduri suicidale.

Ce ramane impregnat puternic in tonul povestii este placerea de a face sex cu cineva de care esti indragostit VS placerea de a face sex cu un necunoscut.

Gaspar vorbeste despre cum o prea mare libertate in relatie te poate purta in zone intunecate, despre cum fiecare mic lucru conteaza; intelegem lucruri diferite prin aceleasi cuvinte, vrem totul in dragoste si vrem sa ne intoarcem in trecut sa vedem cu ar fi aratat viata noastra daca relatia nu s-ar fi destramat.

Dincolo de dimensiunile sexuale si amoroase, vorbim despre un scenariu viu, construit impreuna cu actorii - caci scriptul initial avea doar 6 pagini (stati linistiti, Irreversible avea 3!), care i-a facut pe oamenii din sala sa rada zgomotos.

Noe stie cand sa te loveasca, dar stie sa faca asta cu gratie si autoironie, punctand golurile (-n stomac, nu in poarta) cu umor, nu cu amaraciune.

Nu sunt actori profesionisti

Gaspar Noe a povestit ca a cautat indelung un cuplu suficient de "open-minded" incat sa filmeze scenele de sex "pe bune", inca nu a gasit pe nimeni suficient de carismatic, niciun cuplu care sa arate si sa dea bine pe ecran. Asa ca, dupa un casting dificil, a ajuns la distributia: Aomi Muyock, Karl Glusman, Klara Kristin. O elvetianca, un american si o daneza.

Fetele nu mai jucasera pana acum, tipul avusese doar roluri secundare. Primul sarut dintre personajele principale a avut loc in prima scena filmata impreuna. De fapt, totul a fost construit impreuna.

Au fost, bineinteles, dificultati legate de nuditatea explicita si scenele reale de sex, dar pana la urma au primit acceptul familiei et voila.

Coloana sonora

Nu de putine ori, am auzit in sala "Ce tare e melodia asta", "Ce buna e coloana sonora", "Tre' sa caut melodiile astea."

Pe langa vizual/lumini/tonuri de culoare - la care Gaspar a fost foarte atent, coloana sonora a crescut cu mult scenele "delicate" ale filmului.

Din selectie fac parte piese de Eric Satie, Bach, Death in Vegas, Pink Floyd.

Referinte cinematografice

Da, avem din plin: Murphy are in camera afisul filmului M (Fritz Lang), tot el considera ca Odiseea Spatiala este cel mai bun film, are in dormitor Hotelul Love din Enter the Void, isi tine opiumul intr-o carcasa cu I Stand Alone.

Auzim Gaspar si Noe in film de nenumarate ori, urmate de hohote de ras - v-am zis ca sta bine (si) cu auto-ironia.

Puncte slabe? Unii zic ca-i cam lung, altii ca nu zice nimic nou, nu are nimic spectaculos din punct de vedere tehnic/cinematic/vizual. Intr-adevar, in comparatie cu Enter the void, nu avem acel univers psihedelic colorat, spectaculos, cu care ramai mult timp pe retina. Love are o imagine domestica: multe paturi, multe lenjerii, multe organe genitale - ce-i drept. Majoritatea cadrelor sunt de interior. 

3D-ul nu e justificat, nu schimba cu mult ce se intampla pe ecran. "Am vrut ca spectatorul sa se simta mai aproape de ceea ce se intampla, sa simta mai intens trairile personajelor." 

LOVE se incadreaza in lista filmelor care au facut valva si au nascut controverse in ultima perioada - La vie d'Adele si Nymphomaniac. E de vazut, de bifat, de trecut pe lista. Fiecare isi ia din el ce are nevoie. 

Pe aceeasi tema:



Nici un comentariu inca vrei sa comentezi?

Locuri promovate pe Metropotam

Filme


Cinefili

Unde va place sa vedeti filme 3D in Bucuresti?
|Rezultate|Alte sondaje