Cronica de film: The Gunman, un Popeye marinarul cu impuscaturi si propaganda pentru fumat

Share on FacebookShare on TwitterShare on Google+

Pana acum am trait cu impresia ca Sean Penn este un actor bun, The Gunman mi-a demonstrat ca nu este chiar asa.

Dupa incasarile fabuloase pe care le-a avut franciza Taken si dupa transformarea peste noapte a lui Liam Neeson in cel mai in voga actor de actiune din ultimii ani, Sean Penn s-a gandit sa-si incerce si el norocul, doar si el are 54 de ani (cu 8 ani mai tanar ca Neeson). I-a iesit un film total inutil, fara pic de substanta, plictisitor si iritant de previzibil (nu ca Taken ar fi prea diferit, dar macar Liam Neeson are o carisma aparte). A, si regizat de acelasi Pierre Morel care s-a ocupat si de Taken.

Esenta filmului The Gunman este o poveste de dragoste telenovelistica, care umbreste contextul politic in care se produce - ce vi se pare mai important: faptul ca o companie miniera americana (de genul, Rosia Montana Gold Corporation) recurge la asasinarea unui ministru din guvernul unei tari din Africa pentru a-si debloca activitatea sau faptul ca Sean Penn si-a conservat dragostea pentru aceeasi femeie timp de 8 ani?

Bineinteles, pentru Hollywood partea a doua este mai importanta, pentru ca prima parte este deja o banalitate si neinteresanta... Nu?

Eh, in fine... sa revenim la Sean Penn. Pentru acest film, Sean nu doar ca s-a dus la sala, dar a pompat in el un magazin intreg de suplimente si anabolizante, de a ajuns sa semene cu Stalone. Ca sa nu ratati uimitoarea transformare, in 40% din scenele din film, Penn apare dezbracat.

La un moment dat devine chiar caraghios, pentru ca bratele lui Penn sunt atat de pompate ca n-ai cum sa nu te gandesti la Popeye marinarul - ambii au brate mari, ambii sunt mici de inaltime, ambii au fata plina de riduri si ambii incearca sa-si recupereze iubita de la un Bluto.

In cazul nostru, Bluto este Javier Bardem, un partener de-al lui Sean, care-l lucreaza pe la spate si i-o sufla pe Olive Annie (Jasmine Trinca).

Povestea este extrem de subtire si previzibila: dupa ce il asasineaza pe ministrul resurselor naturale al unei tari africane, Sean "Terrier" Penn se vede nevoit sa paraseasca tara si iubita, pe care o lasa in grija lui Javier.

Anii trec, iar cineva incearca sa stearga complet urmele asasinatului, asa ca Penn (care intre timp a inceput sa sape fantani pentru comunitatile africane sarace) se transforma din vanator in vanat. Pentru a-si salva pielea, Penn se tot plimba prin Europa, lasand in urma lui cadavre si distrugere, dar se si reintalneste cu fosta iubita, pe care o recastiga si o poarta de manuta prin tot felul de scene cu impuscaturi si alte violente.

Insa, eroul nostru mai are o problema, are o boala la cap, care-i da cam aceleasi simptome ca si Ebola, doar ca acestea vin si trec ca prin miracol. Si tot ca prin miracol se si vindeca la sfarsit.

In acelasi timp, este absolut nesanatoasa propaganda pro-fumat care se face in film. In 80% din scenele in care apare, Penn e cu tigara in gura. Unde mai pui ca toate personajele pozitive sunt si fumatoare, raufacatorii nu fumeaza in film - de aici ai putea trage concluzia ca doar baietii buni fumeaza. Foarte gresit... Poate boala de la cap de la asta i se si tragea, de la fumatul excesiv.

Dupa multe impuscaturi si scene de actiune trase de par in ultimul hal, filmul se sfarseste glorios si atat de predictibil incat puteti ghici si singuri, nu va mai dam noi spoilere.

Am plecat din sala de cinema avand impresia ca ne miros hainele a fum de tigara si ca am vazut un film total inutil, la care am fi adormit pe canapea pe la jumatate daca l-am fi vazut la TV.




Nici un comentariu inca vrei sa comentezi?

Evenimente promovate pe Metropotam

Locuri promovate pe Metropotam

Filme


Cinefili

Unde va place sa vedeti filme 3D in Bucuresti?
|Rezultate|Alte sondaje