Cronica de film: Aferim! - sclav intr-o Romanie care in 180 de ani nu s-a schimbat prea mult

Aferim! este, fara nicio indoiala, cel mai bun film romanesc pe care-l veti vedea in acest an (nu degeaba a primit Ursul de Argint la Berlin). Ma rog, asta daca nu cumva sunteti fani Dan Puric sau Sergiu Nicolaescu, pentru ca atunci s-ar putea sa vi se ingroase venele de pe tample, in timp ce inganati in sala de cinema Blasfemie!

In fine, chiar daca filmul lui Radu Jude are loc in 1835, Romania prezentata acolo nu s-a schimbat deloc in cei 180 de ani trecuti de atunci pana in prezent.

Cum arata Romania in 1835? O scurta recapitulare:

- Rasista, antisemita, xenofoba - tigani sunt tratati si priviti ca niste animale - ciori - si vanduti la targ ca o marfa;
- Misogina - exista un dialog minunat in care Constandin explica de ce femeia e lasata pe pamant pentru a fi batuta si de ce e mai proasta ca barbatul, dupa care pupa piciorul sotiei boierului;

- Cu frica de o biserica a carei religie este banul, desfranarea (un preot tipa ca e dispus sa mearga si el in camera cu Costandin si cu o curva) si indobitocire (in acest sens fiind foarte relevant discursul de la inceput al preotului in care, printre altele ni se spune cum evreii nu sunt oameni si cum fiecare natie a fost pus pe pamant cu un scop - tiganii sa manance bataie);
- Cu paduri defrisate - Constandin spune la un moment dat ca e pacat ca toate padurile sunt sub topor;
- Cu injuraturi si violenta in trafic - este excelenta scena in care Constandin si Ionita se injura cu pasagerii unei trasuri si dupa cateva "du-te-n pizda ma-tii!" li se spune sa mearga unul in spatele celuilalt ca nu e tot drumul al lor;
- In care politia si autoritatile intra cu picioarele in viata tuturor celor mai putin avuti pentru a le face "dreptate" celor cu bani;
- In care spaga rezolva orice problema;
- Si, nu in ultimul rand, ca o tara care-si mutileaza saracii si ii batjocoreste in ultimul hal, si in care omul legii inchide ochii la aceste nedreptati si atrocitati, pupand mana patronului / boierului pentru un ban in plus si stabilitatea unui loc de munca.

Deci, da, este exact ca Romania din 2015.

De fapt, si Radu Jude a spus reporterilor de la Berlin:

I was interested in making a film that explored the connection between past and present... and namely how past problems still shape mentalities today."

Sinopsis:

Zapciul Costandin (Teodor Corban) porneste in cautarea lui Carfin (Cuzin Toma), sclav tigan fugit de pe mosia boierului Iordache (Alexandru Dabija) dupa o aventura cu sotia acestuia, Sultana (Mihaela Sirbu). Insotit de fiul sau Ionita (Mihai Comanoiu), Costandin are parte de intalniri si aventuri ce ofera o imagine veridica si putin prezentata in cinematografia autohtona a romanului de acum 180 de ani.

Inca din primele 15 minute, Aferim! n-are cum sa nu-ti aduca aminte de western-urile americane, cu bounty hunters, dar si de filme recente precum 12 Years a Slave sau, pe alocuri, de Django. Insa, cel face si mai savuros, este faptul ca personajul principal din aceasta "aventura", zapciul Costandin, este un amestec de Amza Pelea (cinic si istet) si Tudor Gheorghe (indragostit de sunetul vocii sale si un nationalist care vede lumea in stereotipuri) - jucat minunat de Teodor Corban.

In acelasi timp, Costandin trece drept un reprezentant al clasei de mijloc care, ca si astazi, inchide ochii la multe pentru a se mentine pe linia de plutire, intre saracii lipiti pamantului si boieri cu drept de viata si moarte. Din punctul asta de vedere, si Constandin e tot un sclav, tot un dependent financiar care pupa mana boierului (patron) pentru un ban si pentru ai asigura lui Ionita, fiul, o viata mai buna.

Imaginile sunt superbe, dar "starul" din Aferim! este dialogul purtat intr-o limba arhaica, condimentata la greu cu zicale, proverbe, bancuri sau injuraturi, care se aseaza foarte naturala in intregul peisaj al Tarii Romanesti de atunci (jos palaria pentru documentarea facuta pentru Aferim).

Din pacate, si aici intalnim vesnica problema a filmelor romanesti: sunetul. Din aceasta cauza, nu am inteles dialogul din unele scene decat in proportie de 80%.

Aferim! este o lectie dura de istorie atat pentru romani care prefera sa bage sub pres faptul ca rromi au fost sclavi in Romania si ca si astazi sunt discriminati si exclusi din societate, cat si pentru toate tarile europene care si-au prins in piept discursul anti-imigratie, indreptat mai ales impotriva rromilor vazuti ca Bau Bau-ul Uniunii Europene.

Exista la un moment dat o scena in care Costandin se intreaba cum isi vor aduce aminte urmasii lor de ei dupa 200 de ani, cum vor privi ei in urma si cum ii vor judeca. Ei bine, avand in vedere ca nimic nu s-a schimbat, ii putem raspunde lui Costandin ca ne amintim de ei ca si cand ne-am uita in oglinda... din pacate.

Recomandarea noastra este sa mergeti sa vedeti Aferim!, pentru ca o sa va amuze si in acelasi timp o sa va puna un pic pe ganduri, finalul spulberand tot umorul prin care filmul prezinta intreaga aventura a zapciului in cautarea sclavului fugit de pe mosie.