Ce m-a atins la "Touch me not" - filmul Adinei Pintilie premiat cu Ursul de Aur

Share on FacebookShare on TwitterShare on Google+

Aceasta nu este o cronică de film pentru că "Touch me not" nu e doar un film.
E un proces, un experiment, o introspecție, un close-up în viața unor oameni considerați din afara normalității, o redefinire a firescului și o întrebare despre CE E NORMAL, până la urmă?
Care e limita? Până unde poți să mergi cu explorarea propriului corp și a propriei vulnerabilități atunci când alegi să te arăți celorlalți?

Despre ce e vorba
Filmul începe cu ea: puternică, matură, incapabilă să se apropie fizic de cineva, aflată în căutarea propriei identități. Practic, după mulți ani, își dă seama că nu își cunoaște corpul deloc.
Apoi facem cunoștință cu restul personajelor: un el care și-a pierdut părul la 13 ani, un cuplu care include o persoană cu dizabilitate, o ea care este și un el, un experiment de apropiere fizică.

Timp de 2 ore intrăm în pielea personajelor, chestie care devine uneori inconfortabilă, în mintea lor, le observăm fricile, întrebările, obsesiile-fără niciun fel de perdea, că și când am fi cu ei în cameră.
Este un experiment foarte intim încă de la primul cadru. Sunt 2 ore în care nu știi unde o să ajungi, ce o să se întâmple, nimic din ceea ce vezi nu este previzibil și nu plictisește. Totul este la granița dintre documentar, ficțiune, experiment, interviu, vise, bagaje emoționale, reflecții despre trecut și impactul lui asupra prezentului.

Jocul actorilor
Mai "joc" de atât nu se putea, pentru că filmul jonglează cu mărturii adevărate, testimoniale, interviuri combinate cu scenariul. Cum zicea și regizoarea filmului, nici măcar ea nu a știut unde o să ajungă cu această explorare alături de personaje.
Nu i-a ales ca la un casting normal, după abilitățile actoricești, ci a căutat oameni cu care să rezoneze și care să aibă o motivație interioară puternică.
 
Este o pledoarie despre cum să ne eliberăm de ceea ce ne-a fost indus încă din copilărie, despre esența fiecăruia, despre diversitatea corpurilor și a modului diferit în care simțim emoțiile. Sau despre emoțiile pe care nu putem să le simțim.

Pe parcursul experientei cinematografice, suntem ghidati de o voce care canta Melancholia si de variante ale aceleiasi melodii, care e un liant intre starea interioara si ceea ce se vede la exterior. 
 
S-a scris că este un film cu multă nuditate și sunt persoane care au interpretat asta ca pe ceva negativ. Dar ce poate să fie negativ în corpurile pe care le vedem de fiecare dacă când facem duș, când ne schimbăm hainele sau când facem sex?

Când a devenit un corp dezbrăcat ceva negativ? Și, mai ales, de ce?

Despre intimitate și puterea de a-ți depăși ideile preconcepute, despre relații, despre sexualitate, despre coliviile pe care le schimbăm de-a lungul vieții, despre sinceritate, despre plăcere, rejecție, erecție, mângâieri și furie. Despre iubire și modul în care am fost iubiți care influențează modul în care ajungem să iubim la rândul nostru.
 
Touch me not de Adina Pintilie. De văzut la cinema începând cu ianuarie, 2019.

**

Ce s-a mai zis despre film:

Un tur de forță captivant. O explorare a sexualității care deschide noi orizonturi. Frapant prin inteligență, siguranță de sine și originalitate. (Hollywood Reporter)

Uman la modul radical, un tratat curajos despre relația stranie (și deseori înstrăinată) pe care oamenii o au cu propriile corpuri. (Indiewire)

PREMII:

Berlin International Film Festival 2018 - Best First Feature Award, Golden Berlin Bear.

 



2 comentarii vrei sa comentezi?

Ce m-a atins la "Touch me not"
maworiz
#1 -

Comentariu nou
Customer Survey is the main tool for every talktoihop organization to know the satisfaction level of the customers.
Ce m-a atins la "Touch me not"
happy wheels
#2 -

run 3

The treatment you share very well, I appreciate your article.
<a href="http://wingsio0.com">wings io</a>

Evenimente promovate pe Metropotam

Locuri promovate pe Metropotam

Filme


Cinefili

Star Wars: The Last Jedi?
|Rezultate|Alte sondaje