Wall Street: Money Never Sleeps
... but it can put you to sleep. Bine, am exagerat, dar trebuie sa recunoastem ca am cascat de cateva ori la filmul cu marea intoarcere a lui Gekko. Ne asteptam sa vedem din nou hienele de pe Wall Street jucandu-se cu...cifrele in groapa cu bani. Dar nu, am vazut un Gekko sentimental, brokeri lasi si alti brokeri care ar fi dat orice pentru fusta mamei numai sa scape de interogatoriu.
Ne imaginam ca acesti oameni sunt ca niste semi-zei si ca doar ei inteleg toata afacereza din filmul Wall Street: Money Never Sleeps, dar nu, sunt si ei niste fiinte normale plangacioase si fricoase. Pe langa lectiile valoroase de moralitate pe care nu le cautam la noua productie a lui Oliver Stone, ni s-a confirmat ca noi suntem mici si ca shopping-ul nostru depinde de ce le mai trece prin cap dinozaurilor de pe Wall Street.
sursa foto: hmultiplex.ro
Lumea de la Bursa ramane in continuare fascinanta, un mare teren de joaca pentru baieteii la costum si cu papion asortat la sosete. Oliver Stone face o treaba foarte buna cu insertiile de imagine cu sensuri profunde, parabole video din care sa intelegi efemeritatea lucrului cu banii.
De fapt, tot filmul este un mesaj directionat catre partea umana a roboteilor care fac previziuni financiare si speculeaza intr-o veselie. Ideea generala este ca timpul conteaza, nu banii, sau intr-un moment de autocontrazicere al lui Gekko, jocul conteaza, nu banii.
sursa foto: hmultiplex.ro
Wall Street nu se axeaza atat de mult pe intoarcerea lui Gekko in lumea afacerilor si nu ni-l prezinta neaparat ca pe un sacal, ceea ce poate fi ok daca asta cauti si daca vrei sa-l vezi soft. Productia lui Stone e mai moale, mult mai putin agresiva si aproape ca ne pare rau pentru ticalosii care o patesc.
Sunt si niste faze la care o sa razi, una din preferatele noastre fiind inmanarea posesiunilor lui Gekko cand pleaca din inchisoare si revederea unui celular old-school. De asemenea, discursul lui Gekko de prezentare a cartii sale e destul de captivant la nivel de limbaj. Cand exista scheme si manevre miselesti, filmul curge frumos. Cum intervine partea sentimentala, parca o da in bara, parca Wall Street pur si simplu nu e destinat sa transmita asa ceva.
Dar, poate cautam noi altceva si am avut alte asteptari de la lumea asta fara sa fim intelegatori cu un broker mai batran si mai intelept si cu un novice idealist. Actiunea este previzibila, Michael Douglas e in continuare la fel de bun chiar daca rolul ii cere sa fie mai bland, costumele si accesoriile sunt tot de ordinul preturilor imposibile pentru oamenii normali deci exista niste puncte tari la acest film.
Per total, Wall Street: Money Never Sleeps e bunicel, dar parca am fi vrut ceva de o perspicacitate mai dura, o dibacie in manevrarea conturilor si mai putine sentimentalisme. Doar noi am cautat ceva si am primit altceva?
Ne imaginam ca acesti oameni sunt ca niste semi-zei si ca doar ei inteleg toata afacereza din filmul Wall Street: Money Never Sleeps, dar nu, sunt si ei niste fiinte normale plangacioase si fricoase. Pe langa lectiile valoroase de moralitate pe care nu le cautam la noua productie a lui Oliver Stone, ni s-a confirmat ca noi suntem mici si ca shopping-ul nostru depinde de ce le mai trece prin cap dinozaurilor de pe Wall Street.
sursa foto: hmultiplex.ro
Lumea de la Bursa ramane in continuare fascinanta, un mare teren de joaca pentru baieteii la costum si cu papion asortat la sosete. Oliver Stone face o treaba foarte buna cu insertiile de imagine cu sensuri profunde, parabole video din care sa intelegi efemeritatea lucrului cu banii.
De fapt, tot filmul este un mesaj directionat catre partea umana a roboteilor care fac previziuni financiare si speculeaza intr-o veselie. Ideea generala este ca timpul conteaza, nu banii, sau intr-un moment de autocontrazicere al lui Gekko, jocul conteaza, nu banii.
sursa foto: hmultiplex.ro
Wall Street nu se axeaza atat de mult pe intoarcerea lui Gekko in lumea afacerilor si nu ni-l prezinta neaparat ca pe un sacal, ceea ce poate fi ok daca asta cauti si daca vrei sa-l vezi soft. Productia lui Stone e mai moale, mult mai putin agresiva si aproape ca ne pare rau pentru ticalosii care o patesc.
Sunt si niste faze la care o sa razi, una din preferatele noastre fiind inmanarea posesiunilor lui Gekko cand pleaca din inchisoare si revederea unui celular old-school. De asemenea, discursul lui Gekko de prezentare a cartii sale e destul de captivant la nivel de limbaj. Cand exista scheme si manevre miselesti, filmul curge frumos. Cum intervine partea sentimentala, parca o da in bara, parca Wall Street pur si simplu nu e destinat sa transmita asa ceva.
Dar, poate cautam noi altceva si am avut alte asteptari de la lumea asta fara sa fim intelegatori cu un broker mai batran si mai intelept si cu un novice idealist. Actiunea este previzibila, Michael Douglas e in continuare la fel de bun chiar daca rolul ii cere sa fie mai bland, costumele si accesoriile sunt tot de ordinul preturilor imposibile pentru oamenii normali deci exista niste puncte tari la acest film.
Per total, Wall Street: Money Never Sleeps e bunicel, dar parca am fi vrut ceva de o perspicacitate mai dura, o dibacie in manevrarea conturilor si mai putine sentimentalisme. Doar noi am cautat ceva si am primit altceva?
Tu ce parere ai?
Pentru a posta trebuie sa fii logat.