Ultimul razboinic al aerului (The Last Airbender)

Daca as fi vazut The Last Airbender acum vreo 15-20 de ani, probabil m-as fi apucat de arte martiale (stiti, efectul Karate Kid), asa de impresionant e pustiul avatar Aang (Noah Ringer) in scenele in care convoaca spiritul apelor ori al aerului. Cum l-am vazut cu vreo 2 decenii intarziere, filmul lui Shyamalan nu a mai clintit in mine nici urma de emotie. Ultimul razboinic al aerului e un fantasy subtire pentru copii, nu pentru oameni mari pretentiosi.

Background si poveste pe scurt: filmul este adaptat dupa seria de desene animate Avatar: The Last Airbender si din acest motiv filmul lui Shyamalan a fost asteptat cu sufletul la gura de fanii desenului animat... care au sfarsit insa prin a incepe actiuni de boicotare a ceea ce pare sa fie cel mai prost film de pana acum al regizorului indian. Povestea se petrece intr-o lume dominata de patru elemente esentiale, pamant, apa, aer, foc, fiecare cu triburile sale, in care exista oameni (benders) care pot stapani si manipula (bend) elementul natiei din care fac parte.

Ca in orice mitologie, cele patru lumi reprezentand elementele naturii ajung intr-un stadiu dizarmonic si incepe razboiul... moment in care se asteapta venirea Avatarului, cel care poate controla toate elementele si restaura ordinea. Iar intriga se complica atunci cand se descopera ca [urmeaza mici spoilere] Avatarul mult asteptat e un pusti de vreo 12 ani care a sters-o iresponsabil de la scoala benderilor si nu stie cum sa "indoaie" decat aerul.

Nu va spunem mai multe despre povestea propriu-zisa pentru ca... nici nu prea mai sunt multe de spus; scenariul e transparent ca aerul, replicile inspide precum apa, iar actorii... pamant de flori. N-am gasit nici o comparatie cu focul, in afara de faptul ca ne-am cam ars mergand sa vedem filmul asta.

Singurele lucruri pe care filmul le are din belsug sunt efectele speciale (mai bune si mai proaste) si scenele de arte martiale (wushu), executate frumos mai ales de micul protagonist, care de altfel are cativa ani de arte martiale in spate si o centura neagra la brau. In rest, lipsesc spiritualitatea, dedicarea (personajelor si actorilor deopotriva), actiunea, coerenta si as spune chiar si inteligenta, dupa o ora si jumatate de ascultat replici lipsite de har.

Si apropo de lipsa harului, Mr. Shyamalan pare sa fi ajuns la fundul sacului de inspiratie. The Last Airbender nu este doar un film prost, este un film prost de Shyamalan, regizor care a inceput bine cu The Sixth Sense, care a primit si doua nominalizari la Oscar in 2000, a continuat mai putin fericit cu Unbreakable, a intrat in deriva cu Signs si The Village si a luat-o pe aratura cu Lady in the Water si The Happening, amandoua nominalizate la Zmeura de Aur, iar penultimul castigand chiar doua Zmeurici. Iar gura internetului, isteata cum e, prezice ca urmatorul film al indianului va avea onoarea sa obtina prima nota negativa din istoria filmelor :)



grafic via filmdrunk


Iar ceea ce nu da la socoteala este cum de Paramount i-a lasat pe mana unui regizor recent posesor de Zmeura de Aur si cu reputatia in declin un subiect atat de popular (in SUA, cel putin) ca seria Avatar, si un film in valoare de peste 280 milioane de dolari (din care, pana azi, n-a scos nici jumatate).

Iar Shyamalan nu pare deloc deconcertat de boicotul fanilor seriei originale revoltati in primul rand ca protagonistii sunt trei caucazieni, iar antagonistii tind sa fie de alte rase - in rolul principal negativ este, spre exemplu, Dev Patel, intr-o aparitie nefericita dupa rolul din Slumdog Millionaire. Ba chiar spera (citam rupt din context, pentru ca suntem malitiosi) ca publicul "sa vina sa vada filmul nostru, dupa ce vor fi vazut Eclipse". Si suntem de acord cu el: The Last Airbender este un film pentru copii si cel mult pre-adolescenti. Iar daca au minte, nu o sa le placa nici lor.