Ucenicul Vrajitor (The Sorcerer's Apprentice)

Ce iese daca pui la un loc un poem de Goethe, pe Mickey Mouse, o umbra de legenda englezeasca de pe vremea regelui Arthur si o echipa Disney? Un film de vara, usor ca briza si la fel de inconsistent, cu putina magie si prea multa actiune: Ucenicul vrajitor / The Sorcerer's Apprentice.

Reteta e tipic americana, dar se poate traduce la noi prin termenul neaos de "ghiveci": (urmeaza un fel de spoilere... sau o noua istorie arthuriana, cum vreti sa o luati)

Legenda vrajitorului Merlin e modificata dupa bunul plac al scenaristilor, care ii transforma pe Merlin si pe Morgan le Fay in dusmani de moarte: Merlin lupta de partea binelui (impreuna cu alti vrajitori ucenici care tind catre nivelul suprem de "prime merlinian"), iar Morgan devine vrajitoarea cea rea, care isi construieste o armata de vrajitori "morganieni" cu care intentioneaza sa distruga lumea.

Odata facuta praf legenda europeana cu final atat de incert, putem sa stricam si clasici mai recenti: Der Zauberlehrling este o poezie (veche de vreo 200 de ani) de Goethe, in care e vorba despre ucenicul unui vrajitor care incearca sa faca curatenie cu ajutorul magiei si reuseste doar sa strice lucrurile. Poemul a avut deja momentul sau de glorie pe ecran in animatia ( Disney) Fantasia, din 1940, cu Mickey Mouse in rolul ucenicului vrajitor.

Mai jos gasiti atat fragmentul din Fantasia, cat si un alt exemplu de curatenie cu ajutorul magiei (pentru ca ni s-a parut o paralela simpatica), un fragment dintr-un alt film cu vrajitorul Merlin, The Sword in the Stone (1963, tot Disney):

 .

Ceea ce ramane din mostenirea ucenicului vrajitor si a lui Merlin este un film de actiune cu multe efecte speciale si carpit din petice vechi (urmeaza spoilere contextuale): motivul tocilarului nepopular care castiga la sfarsit fata, lectiile in care ucenicul este incapabil, nesigur, slab, pentru ca toata puterea sa latenta sa se manifeste magnific in momentul crucial al filmului, urmarirea cu masini prin NY, dragostea pierduta, apoi regasita, dilema moare/nu moare, tensiunea falsa "vai, oare nu cumva vor castiga Morganienii?". Am apreciat totusi o idee, pe care o catalogam drept singura cu adevarat originala: posibilitatea de a intemnita suflete in straturi succesive care formeaza un fel de papusa ruseasca, mai precis un "grimhold".

Nici daca ignori cliseele (e un film Disney de familie, lansat in mijlocul verii, cine se asteapta la originalitate?) nu gasesti "ceva" sclipitor sau macar interesant in Ucenicul Vrajitor. Ceea ce a lipsit cel mai mult in filmul lui Jon Turteltaub a fost magia, atat de dezamagitor reprezentata in decorul New York-ului contemporan. Sa imaginezi magia secolului sapte (opt, noua, dupa surse) sub cerul Americii secolului 21 nu e treaba usoara, mai bine ignori prapastia temporala si modernizezi vrajitorii, astfel incat, trezit dupa un somn de 1000 de ani, vrajitorul cel rau va sti dintr-o clipire ca poate distruge lumea cu ajutorul antenelor parabolice sau exact in ce marca de bolid isi poate transforma masina lenesa in timpul unei urmariri.

Si degeaba am sperat ca povestea rizibila din fundal, a Merlinienilor si Morganienilor, va fi compensata de o atmosfera magica, plina de vrajitorii, care sa te mai copilareasca putin, sa te farmece, sa te faca sa crezi in puterea unui inel si in prevestirea (aproape mesianica) a unui ucenic vrajitor. Magia se rezuma agresiv la cum sa faci bile de energie cu care sa-ti mitraliezi albastru si electric oponentul... in schimb utilizarea ei in cazuri practice, cum sa speli podelele, spre exemplu, e dezaprobata ca fiind nedemna de un "prime merlinian".

Metropotamul e deci dezamagit de Ucenicul Vrajitor. Povestea nu ne-a adus nimic nou ci doar o fantasmagorie belicoasa intre doi vrajitori odata decenti, pretextele de magie nu au produs decat explozii sau vanatai (si cateva pentagrame si cercuri de foc), iar jocul actorilor a fost de o banalitate in ton cu restul filmului: Nicolas Cage in rolul vrajitorului cel bun, o Monica Bellucci frumoasa dar muta in rolul vrajitoarei bune, Jay Barucha in rolul neatractiv al ucenicului si Alfred Mollina, un vrajitor rau tare neconvingator, dar macar avand o aparitie cu mai multa personalitate decat vrajitorul intruchipat de modestul si imperturbabilul Cage.