Tron: Mostenirea (Tron: Legacy)

Tron: Legacy este o experienta audio-vizuala incredibila! Lumea creata de Joseph Kosinski este superba, de la efectele speciale spectaculoase si scenele de lupta mind-blowing, pana la geografia, decorurile si costumele extravagante. Iar tot vizualul este imbracat in minunata coloana sonora a celor mai electrici francezi de pe planeta, Daft Punk, care n-au folosit doar sintetizatoare, ci si o orchestra formata din 90 de instrumentisti. Si daca tot suntem la acest capitol, Daft Punk au si un scurt cameo, punand muzica intr-un club din lumea virtuala.

Ca experienta audio-vizuala, Tron este ireprosabil. Capitolul la care nu exceleaza si pentru care va primi mai multe bile negre este scenariul. Povestea este destul de subtire, cu multe lacune, iar dialogurile sunt destul de slabute si care aluneca destul de des in clisee. Dar, pana la urma, cine se duce la Tron pentru o poveste profunda, inseamna ca nu stie sa poarte si sa se bucure de ochelarii IMAX. 

Tron: Legacy este continuarea filmului din 1982, dar ca sa intelegeti ce se intampla in Legacy nu trebuie neaparat sa fi vazut si prima parte. Legacy incepe in zilele noastre (in 2-D) prezentandu-ni-l pe Sam Flynn (Garrett Hedlund), fiul geniului Kevin Flynn (Jeff Bridges), disparut in mod misterios. Sam este un bad boy: fuge de politie pe motocicleta, face base jumping si saboteaza compania tatalui.

Intr-o noapte, primeste un semn de viata de la tatal sau si, incercand sa afle de unde vine semnalul, se trezeste transportat dincolo de frontiera digitala, intr-o lume virtuala numita The Grid, populata de programe ce arata intocmai ca niste oameni. (The Grid. A digital frontier. I tried to picture clusters of information as they traveled through the computer. Ships, motorcycles. With the circuits like freeways. I kept dreaming of a world I thought I'd never see. And then, one day... i got in. )

Aici ii va intalni pe conducatorul acestei lumi, megalomanul Clu, o versiune mai tanara a tatalui sau (si o versiune CGI a lui Bridges), pe Quorra (frumoasa Olivia Wilde) si pe tatal sau imbatranit, care pare o incrucisare intre un Obi-Wan Kenobi si Dude din The Big Lebowski - avand replici de genul "far out", "biodigital jazz, man" si "I'm gonna go and touch the sky"; paharul de White Russian ii lipseste.

Sam, Kevin si Quorra vor trebui sa gaseasca o cale sa iasa din Grid in lumea reala si in acelasi timp sa-l impiedice pe Clu sa ajunga in lumea reala, pe care aceasta vrea s-o "perfectioneaze".


Bridges joaca excelent, este o adevarata placere sa-l privesti; Garrett Hedlund intra foarte bine in pielea eroului (mai ales in viziunea Disney a eroului), dar nu reuseste s-o scutere prea bine de cliseele care vin odata cu aceasta; Olivia Wilde joaca si ea foarte bine, amintind de Charlize Theron din Aeon Flux; iar Michael Sheen are si el o aparitie destul de trecatoare, dar consistenta si savuroasa, in rolul lui Castor/Zuse, un patron de club jucat in stilul Joker/Willy Wonka. Cu toate aceastea, replicile nu sunt foarte ofertante si nu le permit actorilor sa interactioneaze la adevarata lor valoare.

In orice caz, daca nu sunteti critici de film sau un spirit "prea" critic, toate hibele din scenariu vor trece neobservate, mai ales ca experianta audio-vizuala va va baga intr-o transa in care cuvintele sunt de prisos.

Tron: Legacy este un must see, un adevarat trip (care pe noi ne-a facut sa scoate wow! dupa wow!) cu unele dintre cele mai spectaculoase efecte speciale de la Avatar incoace, eye-candy in toata regula, si cu o coloana sonora de Oscar. De neratat (in IMAX neaparat)!