The Kids Are All Right
The Kids Are All Right e un film mai mult decat all right: e bun, e spumos, are drame distractive si actori pe care ii aplauzi la tot pasul. E genul de film in care nu se intampla nimic si in acelasi timp atatea, acel tip de film in care, daca ai rabdare, o sa fii imediat absorbit de povestea personajelor si o sa-ti placa sa te joci de-a intrusul in vietile complicate ale unei familii ciudate.
Noi ne-am uitat cu rabdarea unui ceasornicar la dramedia lui Lisa Cholodenko, ca intr-un final sa intelegem de ce a castigat Globuri de Aur si de ce a intrat in cursa pentru Oscaruri: pentru ca e bine facut, amuzant si are incarcaturi de toate felurile care te prind.
Daca esti omul actiunii, omul cadrelor cu multe explozii si artificii de imagine, acest film nu o sa te impresioneze spre deloc. Daca esti spectatorul desfasurarii line si al povestilor care curg lent cam in acelasi peisaj, daca esti un bagacios careia ii plac dramele de familie, atunci clar trebuie sa vezi "The Kids Are All Right".
Povestea filmului suna cam asa: un cuplu de lesbiene, fiecare cu al ei copil facut cu ajutorul aceluiasi donator de sperma (Mark Ruffalo), se trezeste in mijlocul unor complicatii si intortocheri de situatii atunci cand in peisaj intervine chiar asa-zisul tata. Desi intamplarile par banale si simple, in timpul vizionarii noi ne-am trezit in diverse ringuri: cand tineam cu mama hipioata jucata superb de Juliane Moore, cand ne doream ca donatorul de sperma sa fie numit intr-un final "tata" si sa-si ia pantalonii bine meritati pe care i-a purtat cu mandrie in tot filmul personajul lui Annette Bening.
Am tinut galerie, pe rand, fiecarui personaj, iar daca mama lesbi, dura, rigida si cu pretentii academice pentru copiii ei, jucata de Bening, ne-a enervat la inceput si ne-am fi dorit s-o ia mai moale si sa fie mai chill, la sfarsit ea a devenit personajul nostru preferat.
Rolul lui Bening e ca un aluat moale pe care regizoarea a l-a modelat perfect dupa cum dicta povestea: a fost frustrata, a fost imposibila, a fost "barbat", a fost femeie, si in fiecare ipostaza a jucat perfect. Juliane Moore nu s-a lasat mai prejos si, desi a fost hippie, cu capul in nori si vesnic visatoare pe tot parcursul filmului, a fost dementiala.
In afara de cuplul inedit de lesbiene, filmul prezinta situatii normale fiecarei categorii de varsta: cuplul cu traditie care trebuie sa gaseasca diverse picanterii pentru buna functionare, copiii in cautarea unei identitati care se mai ajuta si de anumite substante in acest soul/identity search, barbatul pe la 30 de ani care ar vrea si el o casa si o familie.
Carligul cu care te agata filmul este felul in care toate aceste povesti sunt facute, dialogurile care sustin tezele de identitate si actorii care duc misiunea personajelor la bun sfarsit.
The Kids Are All Right are destul de multe scene amuzante, asa cum este cea a joculetului erotic dintre cele doua mame, dar cele mai multe cadre urmaresc diferentele de comportament dintre personaje si constructia fiecarui membru din familia ciudata. Sa nu-ti imaginezi ca filmul este o proiectare a fanteziilor barbatesti, cu domnisoare care fac jocuri sexuale, "The Kids Are All Right" le are in centru pe acele lesbiene get beget, care nu exista in imaginatia barbatilor si nici nu au de ce. Sunt femeile nearanjate, masculine in stil si in vestimentatie, care nu ar atrage privirile oricarui/niciunui barbat. Asadar, pentru publicul masculin, e bine ca notiunea de "lesbiene" sa nu fie motivul pentru care sa mearga la film.
Pe noi ne-a distrat "The Kids Are All Right", dar nu am trait drama personajelor pentru ca e destul de grea identificarea cu acestea. In schimb, am trait fiecare moment ca si cand am fi fost omul din sifonier, care asista la toate certurile si impacarile, dar nu se implica deloc, doar pleaca acasa cu un zambet in coltul gurii multumit de rezultat si de ce a vazut in ograda unei familii atipice.
Filmul apare in cinematografe pe 11 februarie si, desi e posibil sa nu placa tuturor, noi spunem ca merita sa vezi de ce, pana la urma, the kids are all right.
the kids are all right
Destul de bun filmul, dar puuutin cam overrated, dupa parerea mea.
Comentariu nou
"femeile nearanjate, masculine in stil si in vestimentatie, care nu ar atrage privirile oricarui/niciunui barbat"..si totusi personajul jucat de Julianne Moore are o aventura steamy cu donatorul de sperma, nu?
sunt si lesbiene "get beget" care arata "conventional" feminine. din fericire oamenii, fie ei straight, queer sau de orice alta orientare, come in a multitude of packages..
in mod sigur cronica a fost scrisa cu intentii bune dar genul asta de confuzii intre identitatea de gen si cea sexuala nu fac decat sa perpetueze niste stereotipuri de care macar noi astia tineri sper sa ne debarasam cat mai repede.