Temple Grandin

Temple Grandin e unul dintre cele mai frumoase filme pe care le-am vazut in ultimul timp. Filmul se joaca cu mintea spectatorului si din usa in usa il poate duce la o concluzie pe care nu am crezut ca o vom verbaliza vreodata: autismul poate fi si o binecuvantare si o boala, depinde cum privesti. Iar Claire Danes in rolul lui Temple Grandin gaseste portita salvatoare in care imposibilitatea de a se lasa atinsa si blocajul emotional ii permit sa devina o minte stralucita.

Filmul produs de HBO spune povestea adevarata si impresionanta a doctorului in stiinta animalelor care sufera de autism, profesoara Temple Grandin care a dat si numele productiei. Desi filmul se foloseste de toate uneltele de sensibilizare in masa, nu doar greutatea povestii, dramatismul si gravitatea cazului in sine sustin succesul lui Temple Grandin. Jocul lui Claire Danes este genial, imaginile sunt editate in asa fel incat sa nu te plictisesti, peisajele si conexiunile vizuale sunt treats for the eye si avem, desigur, si povestea care sustine tot proiectul.



Mintea personajului este un mecanism care pare sa nu dea niciodata gres, care retine toate perechile de pantofi, toate usile si care gandeste in scheme si in planuri ingineresti absolut orice intalneste in natura si in mediul inconjurator. Asa cum s-a intamplat si in realitate, personajul lui Claire Danes inventeaza aparatul de imbratisari, idee care i-a venit dupa ce a stat la ferma unchilor sai si dupa ce a reusit sa inlature metodele brutale ale cowboy-ilor si sa gaseasca metoda inteligenta si mai umana de a trimite animalele la moarte.

Sensibilitatea lui Temple este coplesitoare, rotitele din capul ei cu carlionti se misca incontinuu pentru a gasi metoda cea mai eficienta si cea mai putin dureroasa in relatiile oamenilor cu animalele. Pe cat de frumos gandeste cu privire la necuvantatoare si pe cat de lucida pare sa fie, personajul este totusi o victima a autismului. De multe ori, pe parcursul vizionarii uiti ca ea este bolnava, mecanism al producatorilor pe care il folosesc ca sa te emotioneze si mai tare cand autismul isi face din nou aparitia in peisaj. 


sursa foto 1 si 2

Temple Grandin este o femeie care nu a luptat cu autismul, dar care a vazut ca poate intoarce cheia acestei boli si ca poate da nastere la lucruri marete daca le priveste prin ochii care retin tot iar filmul reda aceasta lupta inabusita. Productia lui Mick Jackson (The Bodyguard) este o calatorie fascinanta in mintea unei femei care nu se impiedica de-un ciot; daca il vede pe jos se gandeste cum a ajuns acolo si daca ar putea sa-i dea un rost si o utilitate.

Filmul este un portret perfect al unei eroine, o poveste care te trece prin dusuri calde si reci cu scenele in care Temple pare o femeie normala ca apoi sa ne darame cu o noua scena in care personajul nu se lasa imbratisat sau are o criza de isterie pentru un motiv pe care noi l-am considera un fleac.

 

Temple Grandin e un film pe care ti-l recomandam, o poveste adevarata pusa in imagini frumoase in care Claire Danes face un rol remarcabil pentru care a primit si un Glob de Aur, o productie cu premii Emmy si cu o reinterpretare impresionanta a unui caz real.