Scurt metraj: Plastic Bag (2009)
Precum eroii din Cuore si Hector Malot, personajul principal din scurt metrajul lui Ramin Bahrani e un suflet ratacit. Pierdut de casa, de stapana si creatoarea lui, pierdut intr-o lume fara sens, personajul nostru rataceste in cautarea unui inteles, cercetand fiecare cotlon in cautarea acelui colt de perdea pe care il poti ridica sa te uiti in partea cealalta, unde e lumina.
Ca in Into the Wild, paraseste lumea confuza a oamenilor si se retrage in salbaticia naturii, dansand cu vantul, dormind cu pestii, cautand tot timpul Sensul, gasind in schimb o iubire imposibila, spulberata la prima pala de vant, ajungand la Mecca apoi parasind-o, plin de dezamagire si ramanand pe vecie cu ochii mirati la lumea de neinteles, dorindu-si numai sfarsitul.
Cu vocea lui Werner Herzog, personajul principal al filmului lui Bahrani este o punga de plastic, a carei viata nemuritoare si drama existentiala o vedem in doar 18 minute de scurt metraj. De la prima rasuflare in supermarket, la atasamentul sentimental fata de "creatoarea" lui (e o punga... masculina), la oroarea in fata faptului de a fi aruncat la gunoi cu rahatel de catel, calatoria pungii este calatoria oricarui om... mai putin aspectul indestructibil.
Pe langa mesajul existentialist, filmuletul are un discret dar inevitabil mesaj eco, anti-plastic si anti-poluare. Pentru ca de fapt nu e vorba de viata pungii, trista precum un nemuritor romantic, martor al trecerii oamenilor ca frunzele, ci e vorba de viata noastra si a ecosistemului sub invazia vortexului de pungi de plastic - un quid pro quo elegant, plin de tact si, spre deosebire de multe alte campanii "verzi", deloc patetic sau plictisitor.
Si apropo de plictisitor, ai banui ca este o caracteristica inevitabila a unui scurt de 18 minute cu si despre o punga. Nu este defel asa, Bahrani e un coregraf excelent, si in aer, si pe pamant, si sub apa, iar biata punga invata sa danseze cum ii canta regizorul, un cantec de lebada al pungii de plastic, e musai sa-l vedeti:
.
Ca in Into the Wild, paraseste lumea confuza a oamenilor si se retrage in salbaticia naturii, dansand cu vantul, dormind cu pestii, cautand tot timpul Sensul, gasind in schimb o iubire imposibila, spulberata la prima pala de vant, ajungand la Mecca apoi parasind-o, plin de dezamagire si ramanand pe vecie cu ochii mirati la lumea de neinteles, dorindu-si numai sfarsitul.
Cu vocea lui Werner Herzog, personajul principal al filmului lui Bahrani este o punga de plastic, a carei viata nemuritoare si drama existentiala o vedem in doar 18 minute de scurt metraj. De la prima rasuflare in supermarket, la atasamentul sentimental fata de "creatoarea" lui (e o punga... masculina), la oroarea in fata faptului de a fi aruncat la gunoi cu rahatel de catel, calatoria pungii este calatoria oricarui om... mai putin aspectul indestructibil.
Pe langa mesajul existentialist, filmuletul are un discret dar inevitabil mesaj eco, anti-plastic si anti-poluare. Pentru ca de fapt nu e vorba de viata pungii, trista precum un nemuritor romantic, martor al trecerii oamenilor ca frunzele, ci e vorba de viata noastra si a ecosistemului sub invazia vortexului de pungi de plastic - un quid pro quo elegant, plin de tact si, spre deosebire de multe alte campanii "verzi", deloc patetic sau plictisitor.
Si apropo de plictisitor, ai banui ca este o caracteristica inevitabila a unui scurt de 18 minute cu si despre o punga. Nu este defel asa, Bahrani e un coregraf excelent, si in aer, si pe pamant, si sub apa, iar biata punga invata sa danseze cum ii canta regizorul, un cantec de lebada al pungii de plastic, e musai sa-l vedeti:
.
Tu ce parere ai?
Pentru a posta trebuie sa fii logat.