Pisicile Persane

Share on FacebookShare on TwitterShare on Google+
Cum va imaginati ca sunt tinerii din Iran? Credeti ca sunt inchisi, fundamentalisti, credeti ca acolo nu se intampla nimic? In Pisicile Persane, filmul lui Bahman Ghobadi, e un Iran asa cum nu-l vezi la stiri si cum, probabil, nu-l vezi nici daca mergi acolo.

Prejudecatile ne fac sa credem ca acolo nu sunt trupe de muzica cu un sound contemporan, ca tinerii merg la party-uri (cam ilegale, e adevarat), ca sunt la curent cu filmele actuale. Toate acestea sunt mici libertati pentru care ei lupta si care au valoare acolo mai mare decat pentru noi, cei obisnuiti cu ele.

pisicile persane

Bahman Ghobadi, regizorul nascut in Iran (Kurdistan), a filmat Pisicile Persane in 17 zile, fara permisiune oficiala din partea autoritatilor. De aici si aerul credibil de cinema verite.

Nici nu ar fi avut cum, filmul este un fel de documentar despre scena de muzica underground din Iran, cu trupe ce sunt nevoite sa repete pe ascuns, in grajduri, in apartamente sau in garaje de frica autoritatilor, cu oameni ce sunt amenintati cu biciuirea pentru ca detin filme occidentale, cu relatii intre fete si baieti sau cu scene extrem de amuzante pornind de la contrastele intre cele doua lumi.



Negar si Ashkan vor sa-si faca o trupa de rock cu care sa mearga sa sustina un concert in Londra. Acesta e pretextul prin care facem cunostinta cu trupele iraniene si aflam care e de fapt situatia acolo. Cei doi tineri se imprietenesc cu Nader, un personaj usor excentric, pitoresc, pasionat de muzica si filme, care se ofera sa-i ajute sa-si gaseasca colegi de trupa si sa obtina pasaport.

Intr-un ritm alert, Pisicile persane e plin de scene memorabile, de la trupa suparata de heavy metal ce repeta intr-un grajd si sperie vacile, batranul care face pasapoarte ilegal si vrea filme de actiune, cu omoruri si fara romantisme pana la Negar care citeste Kafka.

Poate partea cea mai interesanta a filmului, dincolo de aventurile celor trei, e ca intram in lumea muzicii underground din Iran si avem sansa, cel putin prima data pentru mine, sa aflam de trupe reale de muzica de acolo. Stiti ce bine suna? Cei doi tineri din film inseamna de fapt trupa Take it easy hospital. La scurt timp dupa film, ei au reusit sa plece din tara si acum, daca ii vezi, arata si suna ca o trupa de indie occidentala.



Sa ascultam in continuare. The Yellow Dogs



Si un pic de hip-hop iranian cu Soroush Lashkary aka Hich-Kas.



Si o melodie foarte faina a lui Ash Koosha despre problemele pe care le ai daca bei alcool in Iran. De fapt, Ash este baiatul din Take it easy hospital si melodiile lui au un pronuntat caracter social si politic. Uite cat de faina e si 1985 (and I was born). Puteti citi povestea lui aici - a facut si inchisoare pentru muzica.

Citeste review-ul la Persepolis, un roman grafic despre Iran



Nici un comentariu inca vrei sa comentezi?

Evenimente promovate pe Metropotam

Locuri promovate pe Metropotam

Filme


Cinefili

Star Wars: The Last Jedi?
|Rezultate|Alte sondaje