Noul Karate Kid (2010)

Share on FacebookShare on TwitterShare on Google+
f
Amintindu-si metropotamul de febra Karate Kid cand a vazut The Last Airbender, ne-am gandit sa cercetam si noul Karate Kid, sa aflam cum vede in anul 2010 fabrica de (stricat) vise de la Hollywood un clasic al anilor '80. Si, dupa umila noastra parere, nu-l vede tocmai bine.

Actiunea filmului Karate Kid (2010) este plasata in intregime in China, iar personajul principal invata kung fu, nu karate, motiv pentru care in Asia filmul a fost lansat sub titlul alternativ de Kung Fu Kid, sub care ar fi fost mai bine sa ruleze peste tot. Nu suntem niste puristi care apara originalul vreunui film pana in panzele albe, dar in cazul unei productii care copiaza, simplifica si nu inoveaza, ca un elev slab care se inspira din lucrarea vecinului de banca, ne vedem siliti sa comparam. Cu atat mai mult cu cat primul Karate Kid (cu propria lui serie de urmari din ce in ce mai slabe: II, III si The Next Karate Kid, cu Hillary Swank) a devenit in timp un film de referinta, cu toate pacatele si calitatile lui.

Noul Karate Kid este un remake relativ fidel al primului, cel din '84 (si speram sa nu ii treaca cuiva prin cap sa revina si cu o trilogie bazata pe Jaden Smith si Jackie Chan), plasata, cum spuneam, in China. Personajul principal nu mai este un tanar care isi cauta un model spiritual, un cod al actiunilor si o directie in viata (iar daca obtine la sfarsit si blonda, cu atat mai bine), ci e un pusti de 12 ani parasutat din Detroit in Beijing, care sufera de singuratate si dor de casa si se indragosteste subit de o chinezoaica, in timp ce este terorizat de un grup de colegi de scoala, cunoscatori de arte martiale.

Si cand esti la Roma Beijing, faci ce face toata lumea, te apuci de kung fu. Nu are rost sa va mai scoatem ideile principale, povestea este teribil de similara, dar mai schematica unde ar fi meritat atentie si inflorita prin alte locuri cu detalii siropoase fara de care publicul s-ar lipsi bucuros.

Cea mai mare problema este, dupa parerea noastra, alegerea personajului principal: Jaden Smith, fiul producatorului filmului, nimeni altul decat Will Smith. Pustiul este din pacate o copie fidela a tatalui sau, de la atitudine la mimica. Si reuseste sa se faca atat de agasant cu aerele de American kid inca din prima parte a filmului incat iti doresti sincer ca grupul de batausi sa il gabjeasca si sa ii traga o sfanta cafteala chinezeasca. Nu se intampla asta, Jackie Chan to the rescue. (Si pentru ca tot vorbim de salvare, daca n-ati vazut niciodata un genunchi deplasat reparat cu ventuze... habar n-aveti de medicina traditionala chineza).

Apropo de Chan aka Mr. Han ne vedem nevoiti sa facem o alta paralela: Mr. Han - Miyagi San. Pat Morita a obtinut o nominalizare la Oscar pentru rolul sau memorabil din Karate Kid in '84, in care reprezenta spiritualitatea nipona, mandria modesta a unei natii infrante in razboi si tarziu acceptate in America si mandria patata a unui las care isi va rascumpara mai tarziu fuga. Jackie Chan, cu un personaj cam despuiat de poveste, nu mai are ocazia de a reprezenta decat un om de serviciu chinez, fara nici o alta greutate. Cu bagajul sau de comedie plus spectacol de arte martiale, el va fi insa cu siguranta motivul pentru care cei mai multi baieti se vor duce sa vada noul Karate Kid, fara sa stie ca este un romance pentru pre-adolecenti, in care Jackie Chan face un tur de forta - el singur contra cinci pusti de 12 ani. Pe care ii bate!

Si ajungem la un alt punct slab al filmului: varsta actorilor principali, luata sensibil pe la cusaturi pentru a-l incapea pe micul Smith; astfel, o poveste despre onoare, putina dragoste adolescentina si reabilitare a imaginii Japoniei se transforma intr-un film cu si pentru copii de 12 ani, ale caror mame isi vor blestema zilele cand odraslele se vor intoarce de la vizionare dorind sa fie dusi la scoala de "karate".

Am zis karate? Wushu pe muntele Wudang sa ii fie numele, ca sa zapacim definitiv publicul necunoscator. Partea asta ne-a placut, recunoastem. N-am fost niciodata fan al karatelor, dar am avut o slabiciune pentru tai chi chuan si scenele de pe muntele Wudang de la scoala de arte martiale au compensat moderat, chiar si pentru scurt timp, abordarea cam comerciala a filmului. Apropo de plasarea aparent inexplicabila a actiunii in China, oare daca Romania ar avea fonduri suficiente cat sa sponsorizeze un film produs de Will Smith, am putea avea vreodata un... Lupte greco-romane Kid? Sau un Oina Kid, sa ne mandrim si noi cu specificul sportiv national?

Si pentru ca tot am ajuns la subiectul artelor martiale, scenele de lupta in care apare micul print din Beijing sunt cam subrede, mai ales cele de la campionat, in care arta lui Chan nu mai e la indemana sa salveze aparentele. Nici Ralph Macchio nu era mult mai breaz, dar avea ingenuitatea incepatorului, nu ingamfarea pustanului de 12 ani care vine din America si crede ca tot ce-i chinezesc stie kung fu.

Chiar daca am admite ca remake-ul Karate Kid este mai degraba o jucarie facuta cadou de Will Smith lui Smith Jr., acceptand astfel prezenta discrepanta a pustiului in rol, nu putem trece totusi peste lipsa de coeziune a elementelor filmului. Pornind probabil de la premisa ca oricum toata lumea stie povestea, detalii importante legate de esenta si spiritualitatea filmului sunt trecute cu vederea, iar povestea se leagana mai ceva ca doamna cu cobra din varf de stanca. Spre exemplu, nu ne e prea clar ce ii face pe batausi sa se ia de Dre in primul rand? Rasa? Gelozia? Rautatea copilareasca? Teribilismul? Poate parul? Sa zicem ca toate, ca sa iesim basma aproximativ curata.

Apoi mai ramane dualitatea kung fu bun si kung fu rau. In original senseiul care antrena buldogii cu care se batea Daniel era (american) fost soldat in Vietnam, inasprit de armata, care isi invata elevii sa actioneze "fara mila" si in dojo, si in afara lui. In remake nu se ofera nici macar o umbra de motiv pentru care profesorul (chinez) "rau" nu e etic, doar Chan ingaima vag la un moment dat "nu exista elevi rai, doar profesori rai". Si aceastea fiind zise, gasca de caftangii rautaciosi care il chinuie pe Dre tot filmul e reabilitata la sfarsit, recunoscandu-l (cu un simt al eticii si onoarei "tipice" unor pustani de 12 ani) pe Mr. Han (Jackie Chan) drept profesorul cel "bun".

Iar concluzia vine in cuvintele lui Miyagi-san: Oh, Kung-Fu Kid! You all wet behind ear! si apoi chiar in cuvintele lui Jaden Smith, pentru care recomandam ultima parte din interviul de aici, "Marele Zid Chinezesc si hamburgerii".



Nici un comentariu inca

Pentru a posta trebuie sa fii logat.

Evenimente promovate pe Metropotam

Locuri promovate pe Metropotam

Filme


Cinefili

Star Wars: The Last Jedi?
|Rezultate|Alte sondaje