Morgen
Morgen, primul lungmetraj al lui Marian Crisan, este un film care inainteaza greoi (intocmai ca Nelu, personajul principal) si plictisitor, fara prea multe cuvinte, iar atunci cand acestea exista, comunicarea este defectoasa si incalcita. Daca si-ar fi propus sa fie un film despre plictiseala, si-ar fi atins cu brio scopul, aceasta fiind starea care ne-a indus-o pe tot parcursul vizionarii. Din pacate, Morgen se vrea un film despre granitele si barierele propriu-zise si figurate din Romania (filmul incepe cu Nelu trecand o granita si se termina cu el spargand o bariera).
Totul se intampla in Salonta, oras de la granita cu Ungaria si in jurul lui Nelu, un barbat molcom, in varsta de vreo 40 de ani, cu o viata mai mult decat plictisitoare si care lucreaza ca agent de paza ("frecator de menta" la firma Predator) intr-un supermarket din Salonta. In viata lui Nelu, cand acesta da la peste, apare un turc care a trecut granita ilegal, care nu stie o boaba de romana (nici macar ceva despre Hagi) si care vrea sa ajunga, la fel de ilegal, in Germania.
Relatia dintre cei doi este amuzanta in unele episoade, dar nu foarte credibila si oarecum fortata. La fel de fortate sunt si unele dialoguri, jucate cu multa stangacie de majoritatea actorilor. Dintr-un sentiment de vinovatie sau din generozitate, Nelu, dupa ce-i ia banii turcului, isi da silinta sa-l treaca granita in Ungaria prin tot felul de scheme: il baga in galeria FC Salonta cand echipa joaca in deplasare in Ungaria, il ia pe un utilaj de marcat drumurile cu care incearca sa treaca granita etc.
"Morgen", singurul cuvant prin care se inteleg cei doi si care inseamna "maine", momentul cand Nelul il va trece granita, este amanat la nesfarsit (spre disperarea spectatorilor). Bariera dintre cei doi, reprezentata de lipsa unei limbi comune, nu conteaza foarte mult, pentru ca ei reusesc sa se inteleaga printr-o comunicare dincolo de cuvinte.
Un alt aspect pe care filmul ni-l prezinta este felul in care merg lucrurile la granitele romanesti, unde politia de frontiera prefera sa nu se implice prea tare, doar atunci cand au supra control - o situatie care este probabil exagerata, intr-o oarecare masura. Politia de frontiera romana este prezentata ca o bataie de joc. Politistii de frontiera se imbata cu discursurile pompoase, cu "litera legii", "conform legii", "legea prevede", dar pana la urma fac tot cum ii taie pe ei capul si cum le e lor mai confortabil, fara sa se gandeasca prea mult la consecinte.
La punctele de frontiera granicerii nu reusesc sa se inteleaga prea bine intre ei, pentru ca niciunul (nici romanul, nici ungurul) nu vorbeste limba celuilalt - lucru, iarasi, greu de crezut. Iar la granita, romanii rezolva chestiile tot in stilul romanesc: "las' ca merge si asa".
Dupa o suta de minute care au parut o vesnicie, pentru ca totul inainteaza incredibil de lent, repetitiv, neinteresant si previzibil, am plecat din sala simtind ca am vazut inca un film romanesc care nu spune aprope nimic (nou), care se balaceste in aceeasi apa a stereotipurilor despre romani si care va trece neobservat.
Totul se intampla in Salonta, oras de la granita cu Ungaria si in jurul lui Nelu, un barbat molcom, in varsta de vreo 40 de ani, cu o viata mai mult decat plictisitoare si care lucreaza ca agent de paza ("frecator de menta" la firma Predator) intr-un supermarket din Salonta. In viata lui Nelu, cand acesta da la peste, apare un turc care a trecut granita ilegal, care nu stie o boaba de romana (nici macar ceva despre Hagi) si care vrea sa ajunga, la fel de ilegal, in Germania.
Relatia dintre cei doi este amuzanta in unele episoade, dar nu foarte credibila si oarecum fortata. La fel de fortate sunt si unele dialoguri, jucate cu multa stangacie de majoritatea actorilor. Dintr-un sentiment de vinovatie sau din generozitate, Nelu, dupa ce-i ia banii turcului, isi da silinta sa-l treaca granita in Ungaria prin tot felul de scheme: il baga in galeria FC Salonta cand echipa joaca in deplasare in Ungaria, il ia pe un utilaj de marcat drumurile cu care incearca sa treaca granita etc.
"Morgen", singurul cuvant prin care se inteleg cei doi si care inseamna "maine", momentul cand Nelul il va trece granita, este amanat la nesfarsit (spre disperarea spectatorilor). Bariera dintre cei doi, reprezentata de lipsa unei limbi comune, nu conteaza foarte mult, pentru ca ei reusesc sa se inteleaga printr-o comunicare dincolo de cuvinte.
Un alt aspect pe care filmul ni-l prezinta este felul in care merg lucrurile la granitele romanesti, unde politia de frontiera prefera sa nu se implice prea tare, doar atunci cand au supra control - o situatie care este probabil exagerata, intr-o oarecare masura. Politia de frontiera romana este prezentata ca o bataie de joc. Politistii de frontiera se imbata cu discursurile pompoase, cu "litera legii", "conform legii", "legea prevede", dar pana la urma fac tot cum ii taie pe ei capul si cum le e lor mai confortabil, fara sa se gandeasca prea mult la consecinte.
La punctele de frontiera granicerii nu reusesc sa se inteleaga prea bine intre ei, pentru ca niciunul (nici romanul, nici ungurul) nu vorbeste limba celuilalt - lucru, iarasi, greu de crezut. Iar la granita, romanii rezolva chestiile tot in stilul romanesc: "las' ca merge si asa".
Dupa o suta de minute care au parut o vesnicie, pentru ca totul inainteaza incredibil de lent, repetitiv, neinteresant si previzibil, am plecat din sala simtind ca am vazut inca un film romanesc care nu spune aprope nimic (nou), care se balaceste in aceeasi apa a stereotipurilor despre romani si care va trece neobservat.
Tu ce parere ai?
Pentru a posta trebuie sa fii logat.