Micmacs (Micmacs a tire-larigot)

Share on FacebookShare on TwitterShare on Google+
micmacs
Razbunarea probabil ca nu a fost niciodata la fel de amuzanta ca in cazul Micmacs (Micmacs a tire-larigot), un film ce prezinta incercarile nebunesti ale unor underdogs de a distruge doua mari companii de armament.


Spoiler alert!

Bazil este un francez banal, cu o slujba banala la un magazin de inchirieri video si ale carui singure atribute sunt bazate pe faptul ca stie pe de rost replicile din filmele clasice. Inceputul filmului insa ne lasa sa-i ghicim potentialul pentru actiuni nastrusnice, aratandu-ni-l pe cand evada de la orfelinatul in care a ajuns dupa ce tatal sau a fost ucis de o mina antipersonal.

Banalitatea personajului principal scade de cum viata lui ia o noua intorsatura in momentul in care este impuscat accidental in cap. Glontul ramane infipt in craniul sau si poate muri in orice clipa. Bazil isi pierde casa si slujba, ajungand pe strazi. Reinventat drept un artist urban care apeleaza la tot felul de siretlicuri pentru cateva monede este recrutat de Placard, un vanzator de nimicuri de la recuperare.

Recuperarea
in cauza se refera la o mana de oameni ciudati care locuiesc la groapa de gunoi, intr-un atelier improvizat unde triaza, repara si reinventeaza tot felul de obiecte pe care Placard le vinde ulterior. Din grup fac parte Calculette, o tanara experta in numere si distante, Tambouille, o contorsionista careia ii place sa stea in frigider, Petit Pierre, reinventator expert, Remington, un poet neinteles, si Fracasse, detinator al unui record de ghiulea umana.

Bazil se hotaraste sa se razbune pe oamenii pe care ii considera responsabili pentru faptul ca a ajuns pe strazi, Fenouillet si Marconi, doi producatori de armament. Compania unuia a produs mina care i-a ucis tatal, cealalta a produs glontul care a ramas infipt in craniul lui. Si adevarul este ca nu sunt nici cele mai simpatice personaje, Fenouillet are o obsesie pentru memento-uri de la marile personalitati ale lumii (unghiile lui Churchill sau molarul lui Marilyn Monroe), iar Marconi este un nesuferit care isi obliga fiul sa invete pe de rost detalii despre razboaie si armamente.

Si de aici se desface un buchet de imagini surealiste, de situatii absurde dar teribil de adorabile. Nu de alta dar regizorul Jean-Pierre Jeunet este cel care a facut si Amelie, un alt film plin de fantezie. Lumea lui Bazil si a prietenilor sai este una colorata si fabuloasa, chiar si cea mai neagra si trista situatie este prezentata cu umor si cu sentimentul ca tot raul este spre bine.

Toata actiunea se petrece pe repede inainte, sub efectul bulgarelui de zapada. Asa ca in viteza parca nici nu te mai gandesti ca tot ce se intampla pe ecran nu mai are nici un sens. Desi planurile lui Bazil sunt foarte inventive, sunt laborioase si usor obositoare. Uneori le mai pierzi si sirul, mai suferi de deja-vu la cate o scena, dar cum filmul iti ofera ocazia sa te uiti pe gaura cheii la o lume paralela, aceste lucruri nu te vor deranja.

Printre micile lucruri care iti mentin atentia alerta se numara inclusiv panourile publicitare ce apar in cateva scene, pe care este promovat chiar filmul, in litere de-o schioapa scrie Micmacs, iar imaginea de pe afis este oglindirea celei din prim plan. Iar jocul actorilor si micile ciudatenii ale personajelor te vor amuza enorm, oricat de incredibile ar parea la prima vedere.

Cu siguranta este un film ce merita vazut, macar pentru a retrai magia creata de vizionarea lui Amelie.




Nici un comentariu inca

Pentru a posta trebuie sa fii logat.

Evenimente promovate pe Metropotam

Locuri promovate pe Metropotam

Filme


Cinefili

Star Wars: The Last Jedi?
|Rezultate|Alte sondaje