Melancholia - cronica film

Share on FacebookShare on TwitterShare on Google+
Melancholia este descris pe site-ul oficial ca un film care va schimba totul. Si cat adevar exista in descriere pentru ca intregul ansamblu de imagini, muzica si o interpretare pentru care Kirsten Dunst merita toate laudele poate fi cuprinsa intr-un singur cuvant: uimitor.

Uimitor este ce a putut regizorul si scenaristul Lars von Trier sa realizeze cu un subiect care poate ar fi fost mai mult pe placul fanilor filmelor SF. Inceputul te lasa fara cuvinte, privesti o succesiune de imagini in care replicile sunt de prisos, dar care te pregatesc pentru o experienta care se va juca putin cu mintea ta si care iti va trezi mai toate simturile.

 

Drama ne introduce in viata lui Justine (Kirsten Dunst) intr-o etapa in care incearca sa faca ordine in viata ei. Se casatoreste cu sprijinul surorii ei Claire (Charlotte Gainsbourg), iar cariera ei se afla in plina ascensiune, insa nimic nu este cum pare, nimic nu mai inseamna ordine si liniste cand planeta Melancholia este pe punctul de a se ciocni de Pamant. Prin trairile celor doua surori experimentam si noi teama, nefericirea, speranta legate de sfarsitului lumii in cel mai original mod posibil. Mesajul pe care il auzim din glasul premonitor si glacial al lui Justine este foarte simplu: viata exista doar pe pamant si nu pentru mult timp.

Ne sunt prezentate doua variante de reactie in fata unui eveniment apocaliptic: fie varianta calma, dar depresiva a lui Justine care ramane fascinata de Melancholia ca si cum planeta ii da toate energiile de care are nevoie, fie varianta panicata a lui Claire. La mijloc ar fi sotul lui Claire, John (Kiefer Sutherland), mai realist si dispus sa faca toate calculele necesare pentru a se asigura ca intalnirea dintre planeta miserioasa si Pamant nu va fi una dezastruoasa.

 

Lars von Trier exploateaza vizualul la maxim, fiecare detaliu aparent nesemnificativ capata mai multa valoare la momentul potrivit, insa nici muzica nu este pe locul doi. Preludiul operei Tristan si Isolda de Richard Wagner marcheaza momentele intense ale filmului in care fiecare tic-tac al ceasului te anunta ca a mai ramas putin timp si acompaniaza perfect meditatiile asupra efemeritatii.

Kirsten Dunst a castigat deja un premiu cu Melancholia la Festivalul de la Cannes de anul acesta pentru cea mai buna actrita si acesta ar putea fi doar inceputul unor serii de elogii care ar putea sa ii fie aduse pentru rolul dintr-un film pentru care trailerul si clipurile ofera prea putina pregatire pentru ceea ce se intampla cu adevarat.

Propunem sa dati o sansa melancoliei pentru ca dincolo de ultra-utilizatul subiect "Apocalipsa vine. Cum ne pegatim?", exista ceva mai profund, mai artistic in spatele peliculei pe care o puteti vedea din 30 septembrie in cinematografe. Va lasam acum in acorduri de Wagner si, nu uitati, mergeti la Melancholia, e uimitor.



Sursa foto: magnolia pictures



1 comentariu

Melancholia - cronica film
lykathe
#1 -

2 proiectii sapt. viitoare la NCRR

:x

Pentru a posta trebuie sa fii logat.

Evenimente promovate pe Metropotam

Locuri promovate pe Metropotam

Filme


Cinefili

Star Wars: The Last Jedi?
|Rezultate|Alte sondaje