La limita de jos a cerului de Igor Cobileanski - cel mai duios film romanesc al anului

Filmul La limita de jos a cerului, in regia lui Igor Cobileanski ne prezinta universul unui orasel de provincie din Republica Moldova, in vremea comunismului. Victor, eroul principal (interpretat de Igor Babiac) este un traficant marunt de droguri, are 19 ani, locuieste impreuna cu mama lui si e indragostit de frizerita (interpretata de Ela Ionescu).

Sursa foto

Victor se trezeste prins intre Gasca (Segiu Voloc), cel mai bun prieten al sau, care viseaza sa zboare cu un deltaplan stricat (si il tot repara), fata pe care o iubeste, care e implicata in diverse probleme cu politia si mama lui, care il bate la cap sa isi gaseasca un serviciu.

Toate acestea se intampla pe fundalul comunismului, al excesului de mancare de cartofi, al viselor neimplinite, al iubirii duioase.

Filmarile au avut loc in Republica Moldova si au durat 35 de zile, iar scenariul este semnat de Igor Cobileanski si Corneliu Porumboiu.

Sursa foto

Ce ne-a placut

- personajele sunt foarte bine conturate si au o chimie buna impreuna. Se sustin in replici si in priviri si iti dau senzatia de autenticitate.

- povestea de iubire este cu adevarat duioasa si pura, asa cum rar iti e dat sa vezi pe marile ecrane. Si cele mai absurde sau penibile replici precum: Ce faci?/ Fumez. prind sens datorita relatiei credibile intre cei doi.

- replicile sunt amuzante, intreaga sala a ras la glumele si la situatiile comice, deloc exagerate.

- este un film cu romani/basarabeni, pentru romani - in care poti cu usurinta sa remarci detalii ale comunismului, frizeriile de altadata, ziarul Comunistul, tunsoarea castron sau cea cu breton la barbati, berea la cutie de la bodega si asa mai departe - detalii din universul romanesc comunist.

- am apreciat atentia pentru detalii, relatia mama-fiu, relatia cu politia intr-o comunitate restransa - Cobileanski a fost foarte implicat in crearea unui univers complet, realist, amaro-amuzant.

Sursa foto

Ce nu ne-a placut

- cum ziceam mai sus, fiind un film pentru romani - sunt situatii care pot parea bizare pentru straini. Spre exemplu, cand e pana de curent, personajele stau linistite la masa, iar Viorel spune doar atat "Ai lumanari?".  Explica asta unei persoane care nu e familiarizata cu problemele din vremea comunismului, cum ar fi pana de curent.

- filmul pare cam lung (desi are 80 de minute), am avut unele momente in care ne-am plictisit, mai ales spre final.

Sursa foto

La finalul proiectiei, echipa a urcat pe scena. Ela Ionescu a venit intr-o rochie eleganta lunga si a multumit tuturor, vizibil emotionata, iar cei doi actori - Igor Babiac si Sergiu Voloc, au continuat atmosfera amuzanta din film prin replici "condensate" spuse in "dulcele grai moldovenesc".

Am retinut ce ne-a zis Sergiu Voloc - "Asa cum personajul meu din film avea visul ashela, sa zboare, tot asa si eu am avut visul ashesta sa ajung aici, pe scena."

Sursa foto

Filmul in presa internationala

Un film de arta solid, cu accente de umor negru. (The Hollywood Reporter)

Rareori un personaj principal a fost portretizat cu atata acuitate, simpatia initială a publicului fiind subminata progresiv de intelegerea faptului ca acesta actionează mult dincolo de normele morale si de rutina incalcarii legilor. (revista britanica Sight&Sound)

Concluzia

La limita de jos a cerului, in regia lui Igor Cobileanski este cel mai duios film romanesc pe care l-am vazut anul acesta. Cu elemente de umor negru, situatii din vremea comunismului, doua personaje care alearga spre implinirea viselor si alte detalii de atmosfera - echipa filmului a realizat o productie reusita. Veti rade, veti cadea in melancolie si veti avea la ce sa va ganditi cand veti iesi din sala de cinema.

Sursa foto

Epilog

Noi, de exemplu, am plecat de la cinema cu gandul ca inca avem regizori talentati si priceputi. Intrebarea noastra este de ce nu se duc departe de subiectele comunism sau viata la tara - spre o zona a imaginatiei in care orice e posibil. Avem, cu totii, o imaginatie atat de bogata (nu trebuie decat sa privim in istoria mondiala recenta a cinematografiei), incat am putea crea zeci de povesti contemporane originale, atemporale si universale. In aceasta lume, despre care va vorbim, coloana sonora ar trebui sa ocupe un loc important.

Igor Cobileanski a intuit, probabil, gandurile noastre pentru ca acum ceva vreme a declarat:

"Realitatea basarabeana este una deosebita. Mai bine zis, felul de a fi al oamenilor este deosebit. Descopar si admir o splendida mentalitate formata la intersectia a doua culturi, cea slava si cea latină.

Sinceritatea ruseasca si cumintenia romaneasca, amestecate cu alte calitati si neajunsuri ale celor doua popoare au creat un caracter uman cu un comportament social total diferit de alte zone.

Subiectele mele sunt de multe ori inspirate din această realitate. Incerc doar sa le universalizez, sa le fac intelese de spectatorii din afara. Si, probabil, cochetez si speculez in acelasi timp, cu umorul care reiese din actiunile sincere si serioase ale personajelor. Pentru noi insă, actiunile lor par deseori cel putin absurde.

Si mai e ceva: imi iubesc personajele, chiar si pe cele negative, care nu prea sunt prezente fizic în filme, dar pe care le intuiesc ca fiind "in afara cadrului", undeva pe-aproape, in satul vecin."