Infruntarea titanilor

Release the Kraken!

Infruntarea titanilor este dezamagitor de la inceput, cand Sam Worthington (in rolul lui Perseu) da la peste impreuna cu familia lui de pescari, pana la sfarsit, cand emo kid-ul de Hades (Ralph Fiennes) da drumul Krakenului - cel mai cel dintre copiii lui din flori. Intregul film este o mare asteptare pentru infruntarea dintre Perseu si Kraken - expresia Release the Kraken! fiind si cea mai reusita bucatica de dialog/monolog din intregul film, singurul lucru care mentine cat de cat suspansul.

Stiu, trailer-ul este convingator. Daca e sa te iei dupa el (asa cum am facut si eu) ai impresia ca Infruntarea titanilor o sa fie o adevarata orgie de efecte speciale pentru retina si pentru adrenaline junkie-ul din tine, in care iesirea Krakenului din adancuri este atingerea punctului G. Ei bine, nu este deloc asa. Povestea este facuta praf, ca si cand scenaristii ar fi luat legenda lui Perseu si ar fi rescris-o pentru copii... retarzi.

Perseu, in viziunea regizorului Louis Leterrier (care pur si simplu nu poate mai mult, el fiind responsabil si pentru Transporter si The Incredible Hulk), este cam incet la minte si in comunicare si fixat pe ideea ca trebuie sa puna capat tiraniei zeilor, fara sa se foloseasca de puterile lui de semizeu - pe care, apropo, le foloseste pana la urma.

Toate personajele, fara exceptie, sunt niste parodii - razboinicii viteji (si rimelati) alaturi de care Perseu infrunta zeii sunt niste caricaturi ale spartanilor din 300, printesa despre a carei frumusete se spune ca ar intrece-o pe cea a Afroditei este mai stearsa decat oricare dintre figurantele din cetate, Zeus (Liam Neeson) este enervant de naiv si jucat de parca ar fi tras la masea trei secole fara intrerupere etc.

Dialogul este inexistent, in afara cliseelor de genul: When I spit in the eye of the gods, then I’ll smile! sau Zeus: This is the end.../ Perseu: This is just the start! sau Andromeda: This isn't your fight!/ Perseu: Someone's got to make a stand! Bleah! 

Actorii joaca execrabil, ca in Xena, poate chiar mai prost. Costumele sunt oribile, tot ca intr-un serial de duminica dimineata de pe Pro Tv (asa cum s-a mai spus, in unele scene, armura lui Perseu arata ca o tastatura).

Ce mai ramane? Efectele speciale... din pacate, nici ele nu salveaza filmul in nici un fel, acestea fiind atat de fade, incat ai impresia ca sunt ciordite din jocurile de pe calculator. Lupta cu Medusa este penibila (animatia Beowulf ii da rusine, big time), luptele cu scorpionii giganti din desert sunt sub orice critica, iar Krakenul s-ar simti made in china pe langa Godzilla sau Cloverfield.  

Infruntarea titanilor este un rateu pe toate planurile, mai putin pe cel al incasarilor (din acest punct de vedere, i-am putea spune Ca$h of the Titan$). Asta foarte probabil datorita trailerului care a reusit sa-i fraiereasca pe multi (ma numar printre ei), dar care la sfarsitul filmului, mai mult ca sigur, ca-si doreau sa release the Kraken asupra celor care si-au batut joc de timpul si de banii lor.

In concluzie, nu merita sa-l vedeti la cinema, mai bine asteptati sa apara la tv, acolo unde-i este locul.