Iluzionistul

De obicei, te-ai astepta ca animatiile (desenele animate) sa fie amuzante, vesele si cu happy end, mai ales cele desenate old-school. Iluzionistul, filmul care a deschis editia Anim'est de anul acesta, este amuzant si fermecator, desenat superb de catre mana lui Sylvain Chomet (literalmente), dupa povestea la fel de superba a lui Jacques Tati, insa este de o tristete dezarmanta.

Dialogul este aproape inexistent, sunt mimate doar cateva schimburi de replici si inganate cateva cuvinte, cand in franceza, cand in engleza, cand intr-o limba de neinteles, dar cand animatia este atat de expresiva si de vie, cuvintele chiar sunt in plus. Iar asta spune foarte multe despre cat de bine deseneaza Chomet, care n-are nevoie de cuvinte, dialog sau naratiune pentru a spune o poveste.

Atentie spoilers!

Povestea lui Tati (dedicata fiicei sale) este despre un magician de moda veche, cu trucuri rasuflate, aflat la "varsta pensionarii" si a carui stralucire si meserie sunt puse in umbra de catre trupele glam de rock'n'roll aflate in plina ascensiune. Magia este de domeniul trecutului, iar iluzionistul nostru isi cauta cu disperare spectacole prin teatre obscure, pe la petreceri, prin baruri etc., pentru a-si castiga painea. Intr-un orasel din Scotia va intalni o fetiscana credula pentru care puterile magicianului sunt nelimitate. Drept urmare, fetiscana se va lipi de el ca un ciuline, crezand ca magicianul poate sa-i ofere marea cu sare doar pocnind din degete si ca magia lui este cat se poate de reala.

Nici magicianului nu-i displace acest lucru si incearca pe cat posibil sa pastreze aparentele, insa o data ajunsi in Edinburgh, fetiscana isi doreste din ce in ce mai multe lucruri, pentru care magicianul trebuie sa munceasca din greu, pe langa numerele de magie. Si, desi multi spun ca relatia dintre cei doi este una paterna, este destul de greu sa nu observi si micul flirt dintre cei doi, caruia i se pune capat abia cand fetiscana intalneste un "fat frumos" mai tanar.

Titlul filmului este un joc de cuvinte, deoarece acesta nu se refera doar la acele numere de iluzionism care trec drept magie, ci si la iluziile cu care se amagesc toti oamenii si in care, de cele mai multe ori, se complac. Totul este frumos atata timp cat nu treci de cealalta parte a butaforiei, cand nu intri in culise si cand nu vezi mecanismele actelor de magie, iar iluzionistul nostru incearca s-o fereasca pe fetiscana de toate acestea, insa doar pana la un punct, cand aceasta trebuie sa se maturizeze si sa realizeze ca "magicienii nu exista".

Chiar daca este un desen trist, nu trebuie sa ratati Iluzionistul, o animatie foarte frumoasa, cu o lectie de invatat si un final bitter-sweet.