Harry Potter si Talismanele Mortii I (Harry Potter and the Deathly Hallows I)

Dupa ani si ani, povestea cinematografica a unei generatii care a crescut cu un alt fel de vrajitor se incheie. La 3 ani dupa ce ultima carte Harry Potter a iesit pe piata si povestea micului vrajitor a ajuns la un final, anticipat, vehiculat si speculat, a iesit si ecranizarea, cel putin prima parte - Harry Potter si Talismanele Mortii I (Harry Potter and the Deathly Hallows).

Spoiler alert!

Daca nu esti la curent cu povestea, nu ai citit cartile sau nu ai vazut filmele, sunt sanse foarte mari sa nu intelegi mare lucru din ce se petrece pe ecran. Spre deosebire de alte ecranizari, in cea de fata ritmul este mai alert si ai de-a face mai degraba cu un road movie, in care personajele principale Harry (Daniel Radcliffe) si prietenii lui, Hermione (Emma Watson) si Ron (Rupert Grint), sunt nevoiti sa fie mereu pe fuga deoarece Voldermort (Ralph Fiennes) si aghiotantii sai sunt chititi sa puna capat legendei baiatului care a supravietuit.

Si filmul nu mai este un film pentru copii, in parte si pentru ca nici copiii nu mai sunt copii, sunt adolescenti macinati de probleme varstei si de amenintarea ca oricand pot cadea victime unor vrajitori nebuni insetati de sange si razbunare. Totul incepe dramatic cu discursul Ministrului Magiei (Bill Nighy) - These are dark times, there's no denying si continua pe aceeasi directie. Este sumbru si trist, lumea magiei devine una fascista, controlata din umbra de Voldermort care este hotarat sa stearga definitiv orice urma de fericire, speranta si siguranta din vietile vrajitorilor. Iar pe umerii a trei adolescenti cade sarcina de a-l opri cautand artefacte mistice (horcrux) care i-ar putea slabi puterea.



Totul este o cursa contracronometru, presarata cu indicii subtile, foarte subtile, cu deturnari de situatie si amenintarea constanta ca cineva nu va trece linia de finish. Atmosfera de panica si urgenta te cuprinde din primele minute de film, cand vezi ce masuri se iau, cand personajele mai vechi fug si se ascund, cand toti vrajitorii sunt mai preocupati de vraji de protectie decat de facut pene sa leviteze sau sa transforme animale in pocale de cristal.

Pe masura ce Voldermort aduna din ce in mai multi adepti si se inflitreaza in structurile de putere, Harry devine din ce in ce mai izolat si se indeparteaza de oamenii care il pot ajuta si proteja deoarece nu vrea sa mai moara nimeni pentru el. In final, singura care va ramane alaturi de el va fi Hermione, care se departeaza complet de imaginea ei cuminte si ascultatoare din primele filme si se transforma intr-o vrajitoare descurcareata si foarte stapana pe sine.

Pe la jumatatea filmului lucrurile se domolesc nitel si singurele lucruri care te mentin treaz sunt fie micile detalii pe care le stii din carti, fie privelistile superbe, plajele pustii, culmile muntoase si inzapezite. Atat personajele, cat si actiunea sufera de o lipsa de inspiratie acuta, ei nu au raspunsuri, nu stiu ce sa faca mai departe, iar scenele sunt usor monotone.

Spre final insa, lucrurile se redreseaza de cum Harry si Ron reusesc sa distruga un horcrux si afla in sfarsit ce sunt acelea Talismanele Mortii. Lucrurile incep sa aiba sens si pentru ei, indiciile lasate de Dumbledore se leaga si speranta reapare in sufletele lor.

Dar asta nu inseamna ca aventura se termina aici, deoarece prima parte a ecranizarii nu face altceva decat sa construiasca scena pentru marele final. Nu se termina in coada de peste, ci cu promisiunea ca partea a doua va fi una care sa incheie glorios si ireprosabil povestea scrisa de J.K. Rowling. Dar pentru asta va trebui sa asteptam pana in iunie 2011.



Talismanele Mortii I si II sunt regizate de David Yates, care a mai facut inca doua filme HP (Half-Blood Prince si Order of the Phoenix) si care a reusit si in trecut sa duca la bun sfarsit povestile din carti, desi nu la modul exceptional. Acum insa, se pare ca a pastrat pentru final toate artificiile si trucurile pentru ca spectatorii sa nu plece dezamagiti din sala.

Si chiar daca scenaristul (Steve Kloves) a incercat sa includa tot felul de mici detalii care ar putea incanta un fan HP, care se bucura la fiecare maruntis ce apare pe ecran, pentru ceilalti spectatori asta poate deveni obositor pentru ca sunt mult prea multe lucruri ce te lovesc deodata. Asta si perindarea personajelor secundare ce abia de apar in film si carora le pierzi sirul si nu le mai intelegi rostul.

Daca ati urmarit povestea pana acum si vreti sa vedeti cum se termina sau cum este ecranizat finalul (daca stiti din carti cum se termina), atunci merita sa-l vedeti. Altfel, s-ar putea sa nu va convinga nici macar efectele speciale.