Gardienii destinului (The Adjustment Bureau)

La o prima vedere (si la o prima rulare a trailerului) Gardienii destinului are tot ce-i trebuie pentru a te atrage in sala de cinema - o reteta care amesteca putin din toate: o poveste de dragoste, actiune, o poveste sf, mister si ceva discutii filosofice despre liberul arbitru si destin. Cand mai pui in cantar si faptul ca scenariul are la baza o proza scurta de Philip K Dick, atunci balanta inclina clar spre a plati biletul la cinema. Din pacate, dupa ce iesi din sala este foarte posibil sa-ti vrei banii inapoi.

Daca ai vazut Inception, o sa ti se para (din trailer, cel putin) ca cele doua filme au destul de multe puncte in comun - manipularea realitatii, in primul rand, si faptul ca nu putem fi niciodata siguri pe ce gandim si pe actiunile noastre, intr-un al doilea rand. Din fericire pentru Inception si din pacate pentru Gardienii destinului, cele doua doar par sa semene, atat. Iar cel de-al doilea pare o parodie dupa primul.

David Norris (Matt Damon) este un politician cu o cariera in plina ascensiune, dar o stire de tabloid ii distruge orice sansa de a castiga alegerile pentru senat (clasic). Inainte de a tine discursul de loser, David o intalneste din intamplare pe Elise (Emily Blunt), de care se indragosteste imediat si care-l inspira sa tina un cu totul alt discurs ce-l va ajuta sa ajunga din nou in top.

Din acest punct incolo, o serie de accidente si intamplari ciudate ii impiedica pe cei doi sa se mai intalneasca, iar David descopera ca tot ce i se pune in calea dragostei nu este o simpla intamplare, ci este calculat la milimetru de o grupare numita Gardienii destinului (The Adjustment Bureau).

Dragostea celor doi este interzisa de aceasta grupare (un fel de Romeo si Julieta reloaded si cu un twist) deoarece amandoi sunt sortiti sa aiba destine marete: el - presedinte, ea - una dintre cele mai bune balerine din lume. Explicatiile "gardienilor" sunt ca toti suntem "molecule", mici rotite dintr-un plan maret, iar cei care sunt cu adevarat deosebiti, trebuie sa nu-si abata concentrarea de la lucrurile importante (cariera) inspre lucruri triviale/pamantesti (iubire). 

Ca in legendele din antichitate, David incearca sa fenteze destinul (pe agentii cu palarii care le dau puteri speciale) si sa-si implineasca dragostea. Cu alte cuvinte, renunta la destinul sau maret pentru a deveni o simpla "celula din epiderma", dar una fericita.

Gardienii destinului este mai mult o comedie romantica, decat ceea ce se vrea: thriller sf. La nivelul de comedie romantica, totul merge ca uns, pentru ca Damon si Blunt dau bine pe ecran si intre cei doi exista o chimie destul de placuta (desi, cei doi joaca slabut). La nivelul de thriller sf, este de-a dreptul penibil.

Chiar daca are o idee interesanta la baza, Gardienii destinului nu este un film pe care sa-l iei prea in serios si nici unul la care sa te duci cu asteptari prea mari. Cu un regizor ceva mai creativ si cu o viziune un pic mai intunecata, povestirea lui Philip K Dick ar fi putut fi transformata intr-un film care ar fi putut fi cam pe acelasi nivel cu Inception. In acest stadiu este cam pe acelasi raft cu Love and Other Drugs.