Film - Nevasta la putere (Potiche)
"Potiche" semnifica in limba franceza un soi de bibelou pretios, pe care il tii pe raft de frumusete, insa alta utilitate practica nu are. In mod similar, termenul da titlul filmului regizat de Francois Ozon si lansat anul trecut, unde personajul principal, jucat de Catherine Deneuve, este o sotie de magnat care isi joaca rolul mamei si nevestei perfecte si doar atat.
Potiche este o comedie franceza simpatica, ce mizeaza pe distributia greilor Gerard Deparideu, Catherine Deneuve si Fabrice Luchini. Ca majoritatea filmelor de gen lansate in ultima perioada, nici acesta nu exceleaza sau debordeaza intr-un umor de calitatea I, insa este suficient incat sa iti ofere o pauza de la filmele americane si sa te deconecteze.
Actiunea se petrece la sfarsitul anilor '70, intr-un orasel din nordul Frantei, unde bogatul industrias Robert Pujol (Fabrice Luchini) este luat cu asalt de angajatii fabricii primita mostenire de la socrul sau. Muncitorii intra in greva, iar Pujol sufera un atac de cord din cauza stresului. Responsabilitatile vor cadea pe umerii sotiei sale, Suzanne (Catherine Deneuve), care nu stie nimic despre afaceri, insa este impinsa spre pozitia de director macar de fatada, pana va fi ca Robert sa isi revina.
Pe parcurs aflam ca, in ciuda aparentelor, Suzannei ii placeau micile escapade amoroase, cea mai semnificativa si tratata de ochiul regizorului fiind cea cu deputatul comunist Maurice Babin (Gerard Depardieu).
Cu timpul, Suzanne deprinde gustul afacerilor si se dovedeste a fi un lider foarte bun si eficient. Cand sotul sau isi revine (infidel si el, de asemenea) isi reia abuziv drepturile de conducere, fabrica revenind la aceleasi proteste din partea sindicatului. Pentru a nu se intoarce la statutul sau de "Potiche", Suzanne decide sa intre in politica si sa concureze cu Babin.
Potiche este un film ok, dar nu atat de mult incat sa nu treci cu vederea peste anumite detalii. Spre exemplu sincronul muzical fantasmagoric pe care Depardieu si Deneuve il fac in club - abia am reusit sa ne oprim din ras de ridicolul scenei.
Finalul este unul previzibil, insa ne-a bucurat sa aflam ca femeia devine emancipata in Franta la sfarsitul anilor '70. Cu toate acestea, nu am inteles de ce a trebuit Catherine Deneuve sa cante... Cum ar fi fost sa il fi vazut pe Traian Basescu luand microfonul si interpretand o piesa imediat ce a fost reales? Ciudat, nu? Sa spunem ca a saptea arta permite elucubratii de gen, cu atat mai mult cu cat avem in fata o comedie. Tot rupta de context ni s-a parut, insa, alegerea regizorului Francois Ozon, cel care a distribuit-o pe Catherine Deneuve si in 8 Femmes.
Alte ciudatenii care ne-au atras atentia au fost prim-planurile pe Suzanne si Babin din club, cat se apropiau unul de celalalt pe ringul de dans, alura homosexuala a fiului Laurent, care totusi nu avea o orientare de genul, precum si actorul care a jucat varianta tanara a lui Babin (Gautier About) si caruia i-a fost construit un nas enorm ce sa duca imediat cu gandul la Depardieu.
Catherine Deneuve este o diva, indiferent in ce rol ai distribui-o (fapt ce poate isca discutii pe seama cliseului in care ar putea cadea actrita), Gerard Depardieu este la fel de gras ca in Mammuth, insa continua sa fie un actor haios, cu o predilectie spre genul comic, Luchini este foarte bun in rolul magnatului frustrat, iar restul actorilor isi joaca fara mare cusur rolurile.
Povestea nu intriga, dar nici nu plictiseste. Daca doriti recomandari pentru o seara in oras, Potiche este una din variantele pe care ar trebui sa le puneti pe lista.
sursa foto
Potiche este o comedie franceza simpatica, ce mizeaza pe distributia greilor Gerard Deparideu, Catherine Deneuve si Fabrice Luchini. Ca majoritatea filmelor de gen lansate in ultima perioada, nici acesta nu exceleaza sau debordeaza intr-un umor de calitatea I, insa este suficient incat sa iti ofere o pauza de la filmele americane si sa te deconecteze.
Actiunea se petrece la sfarsitul anilor '70, intr-un orasel din nordul Frantei, unde bogatul industrias Robert Pujol (Fabrice Luchini) este luat cu asalt de angajatii fabricii primita mostenire de la socrul sau. Muncitorii intra in greva, iar Pujol sufera un atac de cord din cauza stresului. Responsabilitatile vor cadea pe umerii sotiei sale, Suzanne (Catherine Deneuve), care nu stie nimic despre afaceri, insa este impinsa spre pozitia de director macar de fatada, pana va fi ca Robert sa isi revina.
Pe parcurs aflam ca, in ciuda aparentelor, Suzannei ii placeau micile escapade amoroase, cea mai semnificativa si tratata de ochiul regizorului fiind cea cu deputatul comunist Maurice Babin (Gerard Depardieu).
Cu timpul, Suzanne deprinde gustul afacerilor si se dovedeste a fi un lider foarte bun si eficient. Cand sotul sau isi revine (infidel si el, de asemenea) isi reia abuziv drepturile de conducere, fabrica revenind la aceleasi proteste din partea sindicatului. Pentru a nu se intoarce la statutul sau de "Potiche", Suzanne decide sa intre in politica si sa concureze cu Babin.
Potiche este un film ok, dar nu atat de mult incat sa nu treci cu vederea peste anumite detalii. Spre exemplu sincronul muzical fantasmagoric pe care Depardieu si Deneuve il fac in club - abia am reusit sa ne oprim din ras de ridicolul scenei.
Finalul este unul previzibil, insa ne-a bucurat sa aflam ca femeia devine emancipata in Franta la sfarsitul anilor '70. Cu toate acestea, nu am inteles de ce a trebuit Catherine Deneuve sa cante... Cum ar fi fost sa il fi vazut pe Traian Basescu luand microfonul si interpretand o piesa imediat ce a fost reales? Ciudat, nu? Sa spunem ca a saptea arta permite elucubratii de gen, cu atat mai mult cu cat avem in fata o comedie. Tot rupta de context ni s-a parut, insa, alegerea regizorului Francois Ozon, cel care a distribuit-o pe Catherine Deneuve si in 8 Femmes.
Alte ciudatenii care ne-au atras atentia au fost prim-planurile pe Suzanne si Babin din club, cat se apropiau unul de celalalt pe ringul de dans, alura homosexuala a fiului Laurent, care totusi nu avea o orientare de genul, precum si actorul care a jucat varianta tanara a lui Babin (Gautier About) si caruia i-a fost construit un nas enorm ce sa duca imediat cu gandul la Depardieu.
Catherine Deneuve este o diva, indiferent in ce rol ai distribui-o (fapt ce poate isca discutii pe seama cliseului in care ar putea cadea actrita), Gerard Depardieu este la fel de gras ca in Mammuth, insa continua sa fie un actor haios, cu o predilectie spre genul comic, Luchini este foarte bun in rolul magnatului frustrat, iar restul actorilor isi joaca fara mare cusur rolurile.
Povestea nu intriga, dar nici nu plictiseste. Daca doriti recomandari pentru o seara in oras, Potiche este una din variantele pe care ar trebui sa le puneti pe lista.
sursa foto
Remake
Nu stiu de ce, dar subiectul mi se pare cunoscut. Am impresia ca si asta e un remake.