Film - Muntele Rosu (Tilva Ros)

  Dupa ce am vazut Tilva Ros (Muntele Rosu) am ratacit o ora pe strazile mai linistite ale Bucurestiului, cuprins de un sentiment foarte placut de libertate, de relaxare si de indiferenta fata de tot ce se intampla in jurul meu. Lung metrajul de debut al lui Nikola Lezaic este un film impresionant, un amestec de documentar, reality-show, drama si comedie. Avand in prim plan un grup de pusti care ignora miscarile sociale din jurul lor, concentrati doar pe distractie si datul cu placa si care se lupta in felul lor cu schimbarile care vin la pachet cu maturizarea (fortata de varsta), filmul mi-a adus aminte de Ken Park, Jackass, Paranoid Park si Wassup Rockers.

Totul are loc in orasul Bor, din Serbia, unde pe vremuri se afla cea mai mare mina de cupru din Europa, dar care acum este doar o groapa uriasa - somajul si saracia sunt in floare. Toda si Stefan, prieteni buni, tocmai termina liceul si urmeaza s-o ia pe drumuri diferite: Stefan se va duce la facultate in Belgrad, iar Toda va ramane un pierde-vara in Bor.

Cei doi fac parte dintr-un crew de skateboarding si impreuna cu prietenii lor filmeaza clipuri in stilul Jackass, iar asta le ocupa tot timpul. Cand apare si Dunja, o prietena intoarsa din Franta, pentru care cei doi incep sa concureze pentru a-i atrage atentia, prietenia lor va fi pusa la incercare, iar sanatatea in pericol (asta si pentru ca cei doi sunt ca doua bombe cu ceas). Intre timp, oamenii mari din jurul lor au alte probleme (de oameni mari), iar protestele sindicale incep sa ia amploare, lucru care nu-i preocupa deloc pe cei din gasca Kolos.

Si daca oamenii mari incearca sa faca fata si sa se obisnuiasca cu privatizarea, cu falimentul, cu toate "bunatatile" capitalismului din perioada de tranzitie, adolescentii sunt deja americanizati: se dau cu skate-ul, poarta shoes Emerica, o ard pe YouTube, au iPhone, ii imita pe cei de la Jackass si au acea filosofie de viata (nihilista) din Fight Club.

Pentru Toda, Stefan, Dunja si ceilalti skateri politica, drepturile sociale, asigurarile de sanatate sunt dintr-o alta lume. Si despre acest lucru este filmul lui Nikola: "despre trezirea constiintei pe care nu vrei s-o trezesti, descoperirea nedreptatilor de care nu-ti pasa, asumarea rolurilor sociale atunci cand nu vrei sa iei parte la asta si despre lupta neputincioasa pentru salvarea de orice schimbare a lumii adolescentei fara griji". Un film manifest al generatiei "whateva" din Serbia.

Nikola a avut si norocul sa dea peste Toda si Stefan, personaje reale, care inregistrasera de-a lungul vremii o cantitate impresionanta de clipuri Jackass-style. Multe dintre imaginile dure din film sunt undeva la intersectia dintre Jackass si Fight Club. De asemenea, povestile lor din film sunt reale, singurul insert fictional fiind Dunja, care in viata reala a celor doi anti-eroi nu exista. Astfel ca filmul flirteaza foarte mult si cu documentarul si cu reality-show-ul.

Tilva Ros este un film foarte bun, ce merita vazut si care, pe langa starea placuta de inconstienta si indiferenta pe care ti-o lasa, te face sa te intrebi si de ce nu exista si la noi filme similare (pentru ca situatii similare exista intr-un numar foarte mare), care sa "vorbeasca" pe marele ecran despre tinerii din zilele noastre, pe limba lor - un subiect atat de ignorat de cinematografia romaneasca. Pacat!