Film: Giallo (Cod Galben de Crima)
In Italia, in statiile de metrou si in gari tot auzi cum o doamna preocupata de integritatea ta fizica spune: "e vietato passare la linea gialla" (este interzisa trecerea peste linia galbena). Mesajul isi propune sa avertizeze calatorii sa ramana in spatele liniei care delimiteaza zona safe de cea nesigura ca nu cumva sa-i zboare trenul/metroul. Astazi, dupa ce am vazut filmul Giallo, noi intelegem cu totul si cu totul diferit mesajul italienilor: stai departe de filmul Giallo.
Poate suntem totusi cam brutali in comunicare. Nu e chiar o ciuma cinematografica, cel putin nu si daca vrei sa razi in hohote la un film care se vrea a fi un thriller politist, o drama existentiala a unui om plin de frustrari care se razbuna prin acte de o violenta scabroasa pe niste fiinte nevinovate. Comedia vine tocmai din fortarea unei echipe de a face un film socant, misterios, emotionant care sa-ti dea frisoane prin imagini tulburatoare.
sursa foto: hmultiplex.ro
Domnilor, ne pare rau, de la noi ati scos doar rasete, amuzament si cateva inchideri de ochi acolo unde exagerarea unor scene scarboase ne-a facut sa cautam intunericul prin coborararea pleoapelor. Giallo promitea sa fie un film bun; il avea pe Adrien Brody in rolul principal, era filmat in Italia si implica mult mister in scenariu.
Singurul mister in urma vizionarii a fost: actorii chiar pot fi inlocuiti cu niste cizme si pelicula sa transmita fix acelasi mesaj?! Cel putin asta ne-a inspirat jocul lui Emmanuelle Seigner in locul careia ar fi putut fi oricine altcineva si cred ca filmul ar fi avut un mai mare impact. Nu stiu daca e tot vina ei, dar nici Adrien Brody nu a reusit sa transmita vreun fel de emotie in public. Sa-i dam un pian, sa-l aruncam in ruinele din Al Doilea Razboi Mondial ca sa-si spele pacatele performantei din Giallo.
sursa foto: hmultiplex.ro
Nu vrem sa-ti stricam surpriza unui film mediocru si nici nu vrem sa-ti rapim satisfactia de a te amuza pe seama unei nereusite cinematografice. Asadar, sa-ti spunem cam care e povestea in Giallo. La baza, filmul are un subiect atat de fumat incat de el nu a mai ramas decat chistocul: un criminal in serie care terorizeaza un oras, lasand anumite indicii care urmeaza un model strict, pattern care ii ajuta pe detectivi la prinderea infractorului.
Acest subiect daca este tratat cum trebuie poate da nastere unui film mai mult decat decent. Pe hartie, povestea criminal mastermind din Giallo chiar suna bine: un barbat hidos, bolnav de hepatita (ergo si culoarea galbena, laitmotivul filmului) cauta razbunare in lumea frumosului, distrugand tot ce e aproape de perfectiune. Crimele sunt orientate strict catre fetele din lumea modei, prezente superbe pe care le vaneaza si la transforma in creaturi hidoase prin mutilare si tortura.
sursa foto: hmultiplex.ro
Pentru ca povestea sa fie completa, detectivul are traume din copilarie si doreste sa razbune moartea mamei sale (si ea tot o floare rara), folosind "metode neconventionale" in pedepsirea criminalilor, ah, si, desigur, "he works alone" (n-am mai auzit asta pana acum...NOT).
Se adauga un mic fir romantic intre Linda, sora uneia dintre fetele rapite, si politistul rebel, investigatii de seama si un dialog care daca nu e degeaba, e comic de enervant; intrebarea care persista in dialogul din film este "why", un "why" tamp si fara rost, replica marca inregistrata a personajului fara sens (Linda).
Fazele care ne-au scarbit nu au fost nici strivirile figurilor unor fete frumoase cu dalta sau ciocanul, nici decorul inimaginabil de murdar si plin de sange; nu, ne-a scarbit personajul galben care se masturbeaza in timp ce mananca o acadea, uitandu-se la pozele cu fetele mutilate sau care urineaza in chiuveta, admirandu-se in oglinda si spunandu-si cat de frumos e.
Nu putem sa-ti spunem finalul, nu de alta, dar noi l-am savurat printre hlizeli de mirare si indignare si nici nu putem sa povestim in ce mare fel se pune punct povestii terifiante din Torino. Chiar trebuie sa vezi Giallo ca sa intelegi de ce nu facem marea dezvaluire. Daca reusesti sa ajungi pana la sfarsitul filmului, te rugam sa impartasesti cu noi (patitii) impresiile tale. Vizionare "placuta"!
Poate suntem totusi cam brutali in comunicare. Nu e chiar o ciuma cinematografica, cel putin nu si daca vrei sa razi in hohote la un film care se vrea a fi un thriller politist, o drama existentiala a unui om plin de frustrari care se razbuna prin acte de o violenta scabroasa pe niste fiinte nevinovate. Comedia vine tocmai din fortarea unei echipe de a face un film socant, misterios, emotionant care sa-ti dea frisoane prin imagini tulburatoare.
sursa foto: hmultiplex.ro
Domnilor, ne pare rau, de la noi ati scos doar rasete, amuzament si cateva inchideri de ochi acolo unde exagerarea unor scene scarboase ne-a facut sa cautam intunericul prin coborararea pleoapelor. Giallo promitea sa fie un film bun; il avea pe Adrien Brody in rolul principal, era filmat in Italia si implica mult mister in scenariu.
Singurul mister in urma vizionarii a fost: actorii chiar pot fi inlocuiti cu niste cizme si pelicula sa transmita fix acelasi mesaj?! Cel putin asta ne-a inspirat jocul lui Emmanuelle Seigner in locul careia ar fi putut fi oricine altcineva si cred ca filmul ar fi avut un mai mare impact. Nu stiu daca e tot vina ei, dar nici Adrien Brody nu a reusit sa transmita vreun fel de emotie in public. Sa-i dam un pian, sa-l aruncam in ruinele din Al Doilea Razboi Mondial ca sa-si spele pacatele performantei din Giallo.
sursa foto: hmultiplex.ro
Nu vrem sa-ti stricam surpriza unui film mediocru si nici nu vrem sa-ti rapim satisfactia de a te amuza pe seama unei nereusite cinematografice. Asadar, sa-ti spunem cam care e povestea in Giallo. La baza, filmul are un subiect atat de fumat incat de el nu a mai ramas decat chistocul: un criminal in serie care terorizeaza un oras, lasand anumite indicii care urmeaza un model strict, pattern care ii ajuta pe detectivi la prinderea infractorului.
Acest subiect daca este tratat cum trebuie poate da nastere unui film mai mult decat decent. Pe hartie, povestea criminal mastermind din Giallo chiar suna bine: un barbat hidos, bolnav de hepatita (ergo si culoarea galbena, laitmotivul filmului) cauta razbunare in lumea frumosului, distrugand tot ce e aproape de perfectiune. Crimele sunt orientate strict catre fetele din lumea modei, prezente superbe pe care le vaneaza si la transforma in creaturi hidoase prin mutilare si tortura.
sursa foto: hmultiplex.ro
Pentru ca povestea sa fie completa, detectivul are traume din copilarie si doreste sa razbune moartea mamei sale (si ea tot o floare rara), folosind "metode neconventionale" in pedepsirea criminalilor, ah, si, desigur, "he works alone" (n-am mai auzit asta pana acum...NOT).
Se adauga un mic fir romantic intre Linda, sora uneia dintre fetele rapite, si politistul rebel, investigatii de seama si un dialog care daca nu e degeaba, e comic de enervant; intrebarea care persista in dialogul din film este "why", un "why" tamp si fara rost, replica marca inregistrata a personajului fara sens (Linda).
Fazele care ne-au scarbit nu au fost nici strivirile figurilor unor fete frumoase cu dalta sau ciocanul, nici decorul inimaginabil de murdar si plin de sange; nu, ne-a scarbit personajul galben care se masturbeaza in timp ce mananca o acadea, uitandu-se la pozele cu fetele mutilate sau care urineaza in chiuveta, admirandu-se in oglinda si spunandu-si cat de frumos e.
Nu putem sa-ti spunem finalul, nu de alta, dar noi l-am savurat printre hlizeli de mirare si indignare si nici nu putem sa povestim in ce mare fel se pune punct povestii terifiante din Torino. Chiar trebuie sa vezi Giallo ca sa intelegi de ce nu facem marea dezvaluire. Daca reusesti sa ajungi pana la sfarsitul filmului, te rugam sa impartasesti cu noi (patitii) impresiile tale. Vizionare "placuta"!
Tu ce parere ai?
Pentru a posta trebuie sa fii logat.