Euforia

Share on FacebookShare on TwitterShare on Google+
Ioana Moraru a fost corespondenta noastra temporara la Festivalul Filmului Rus care s-a desfasurat zilele trecute la Studio si Eforie. Castigatoarea unei acreditari la Festival la concursul de pe metropotam, Ioana ne-a scris cateva cronici de film rusesc.

f
Euforia” e un film pe care nu te poti intrista privindu-l. Nu ai timp. Fiindca totul este in miscare, si nu in slow motion, in plina viteza. Vedem intinsa stepa ruseasca de sus, ca din elicopter, din cand in cand coboram la nivelul  solului pentru a asista la scene din viata personajelor, dupa care trecem mai departe. Si tot asa.

Pe scurt, povestea: Vera este o tanara femeie casatorita cu Valerii, cu care are o fiica. Pavel este un tanar necasatorit. Vera si Pavel s-au vazut la o nunta, s-au placut si acum Pavel nu-si poate lua gandul de la ea, asa ca o  cauta. Femeia, nehotarata la inceput, cedeaza si intre ei se naste o frumoasa poveste. Intre timp Masa, fetita Verei, ajunge la spital dupa ce a fost muscata de caine. Niciunul dintre parinti insa nu e langa ea. Vera e cu Pavel, iar Valerii e beat. Intr-un moment de nebunie, el da foc casei si porneste in cautarea celor doi cu pusca. Si ii gaseste.

Personal, desi finalul nu e unul fericit, n-a reusit sa-mi induca tristete, empatie fata de suferinta lor sau orice sentiment de genul. Pentru ca, asa cum am mai spus, nu ai timp. Suntem iar spectatori de sus si pornim mai departe.  Iar personajele ar fi putut fi foarte bine altele, cu alte povesti.

Vera e o femeie despre care nu stim mai nimic. Nu putem citi nimic pe chipul ei, la orice intrebare raspunde invariabil cu “nu stiu” si vedem ca nu stie din zapaceala care e in miscarile ei atunci cand fetita ii e muscata de caine. Singura ei reactie atunci cand e trista e ca incepe sa fluiere.

Pavel e chinuit de iubirea pe care i-o poarta Verei dar personal n-am reusit sa receptez prea multe de la el. Pentru ca toate manifestarile lui de suferinta, furie, bucurie si asa mai departe sunt astupate fonic de aceeasi melodie  pe acare o auzim de la inceput pana la sfarsit. Probabil asta era si ideea.

Singurul care a transmis trairi puternice a fost Valerii, purtat prin timp si spatiu de ura impotriva celor doi. E, poate, singurul personaj cu adevarat viu din film. Si e normal, daca ne gandim ca ura a fost totdeauna o sursa mai puternica de energie decat iubirea.

Un film frumos, care chiar merita vazut, fiindca iti ofera o alta perspectiva asupra vietii, incepi sa vezi altfel partea mai putin placuta.

“Lecturi” suplimentare din aceeasi arie: “Everything is illuminated”, “Train de vie”.

Un articol de Ioana Moraru, corespondent metropotam (temporar) la Festivalul Filmului Rus.
Alte cronici scrise de Ioana:
Lacasul ingerului / Pridel Angela
Tarul
Armistitiul / Peremirie



Nici un comentariu inca

Pentru a posta trebuie sa fii logat.

Evenimente promovate pe Metropotam

Locuri promovate pe Metropotam

Filme


Cinefili

Star Wars: The Last Jedi?
|Rezultate|Alte sondaje