Printesa de Montpensier

Share on FacebookShare on TwitterShare on Google+
Daca nu v-ati saturat de genul capa si spada, in care in mijlocul unui eveniment istoric, personajul feminin este acea femeie (frumoasa, inteligenta, pura samd) dupa care mor toti barbatii din regat, atunci filmul Printesa de Montpensier este exact ceea ce va trebuie.

Realizat dupa nuvela omonima a Doamnei de La Fayette, scrisa in 1662, filmului nu ai voie sa ii gasesti cusur in poveste. Nici nu poti critica actiunea in ansamblu in lipsa de vreo 400 de ani a scenaristului. Asadar e inutil sa spunem ca abunda in clisee amoroase si in lipsa masurii de bun simt a realismului.

4 3

Vom trece direct la jocul actorilor, care, din nefericire, este prea neconvingator si isteric pentru a-l lauda. Singurele amanunte care salveaza atentia sunt limba franceza (dragostea nici nu ar putea fi mai frumoasa intr-o poveste desueta decat in franceza), distributia impecabila a lui Lambert Wilson in film (din pacate, are doar rol secundar), cateva scene de lupta si momentul schingiurii unui mistret (foarte veridic si de impact, de altfel).

Contextul istoric ne intoarce in secolul XVI, in timpul razboiului dintre catolici si protestanti. Personajul principal este Marie de Mezieres (Melanie Thierry), careia ii este interzisa dragostea cu Ducele de Guise (Gaspard Ulliel), si care este fortata de imprejurari politice sa se marite cu Philippe de Montpensier (Gregoire Leprince-Ringuet). Casnicia celor doi este lipsita de dragoste si cunoastere reciproca, drept urmare Marie este trista, nefericita... insa ramane frumoasa si adulata de ceilalti barbati.

2 1

Ce trebuie spus este ca pe tot parcursul acestui film am avut senzatia ciudata ca protagonista nu stie pe cine vrea. Au fost momente in care credeam ca se va revolta si va fugi cu Guise, altele in care speram intr-o descoperire si o pasiune similare cu cele din The Painted Veil, altele in care credeam ca se va indragosti de mentorul sotului sau, mult mai varstnicul Conte de Chabannes (Lambert Wilson), care ajunsese sa o cunoasca si sa o initieze in tainele artelor. Apoi a aparut Ducele d'Anjou (Raphael Personnaz), care desi parea gay (machiat, efeminat, imbracat in culori deschise), ii declara nespusa lui admiratie si fascinatie.

8 5

Poate ca, luate la gramada, toate personajele masculine ar fi rezultat in acel barbat unic, care daca ar fi fost sa existe, nu ar mai fi avut Madame de La Fayette motive sa scrie, regizorul Bertrand Tavernier sa faca un film, iar juriul de la Cannes sa mai insereze o pelicula in competitia oficiala de anul trecut.

Insa trebuie sa dam cezarului ce-i al cezarului: nu e usor sa faci un film bun dupa o nuvela scrisa in urma cu patru secole, de catre o persoana care e posibil sa fi fost Sandra Brown intr-o viata anterioara. Distributia compenseaza prin sarm si aspect fizic placut acolo unde nu exceleaza ca actori. Hainele, muzica si, mai ales, peisajele de toamna sunt foarte bine capturate de lentila regizorului. De altfel, noi credeam ca Tavernier a facut tot ce i-a stat in putinta cu acest text. Pe o scara de la 1 la 10, imdb-ul da peliculei La Princesse de Monpensier o nota comparabila cu aprecierile noastre.

6 7

Daca sunteti curiosi cu ce film a revenit la Cannes in 2010 (dupa o absenta de 20 de ani) regizorul Bertrand Tavernier, Printesa de Montpensier a inceput sa ruleze in cinematografele din Bucuresti inca din 15 aprilie.

Daca vreti sa stiti ce alte filme vor mai avea premiera luna aceasta, puteti vedea aici.

sursa foto



2 comentarii vrei sa comentezi?

Domnisoara de Montpensier
Amaranta
#1 -

!!!

Cum sa nu-l iubesti pe Gregoire Leprince-Ringuet ?!?!??!?!

Domnisoara de Montpensier
adelina
#2 -

hottie

cum sa nu-l iubesti pe GASPARD ULLIEL???

Evenimente promovate pe Metropotam

Locuri promovate pe Metropotam

Filme


Cinefili

Star Wars: The Last Jedi?
|Rezultate|Alte sondaje