Django Unchained - ce am invatat

Django Unchained a fost unul dintre cele mai asteptate filme ale lui 2012, atat pentru colectia de actori care reprezinta crema Hollywood-ului: Jamie Foxx, Leonardo DiCaprio, Christoph Waltz, Samuel L. Jackson etc., dar mai ales pentru ca este vorba despre Tarantino. Si nu poti da gres cu Tarantion, chiar si atunci cand filmul nu este stralucit.

Da, Django este absurd, ridicol, kitschos (asumat), dar este in acelasi timp ca fantezia unui copil se viseaza facand dreptate intr-o lumea absurda, ridicola si kitscoasa. Nimic nu poate fi mai distractiv. Dar sa va spunem ce am invatat:

- In primul rand, Django se pronunta cu "D" mut, bitch.

- Multi s-au plans ca este extrem de violent. Pai, este un film de Tarantino! Normal ca e violent, normal ca o sa sara sange pe pereti, despre care cu totii stim ca e ketchup. Si nici macar nu este cel mai violent film pe care l-am vazut in ultima vreme.

- Spike Lee s-a plans ca e rasist, inainte sa-l vada. Dar a avut dreptate, Tarantino a reusit sa faca un film care este si rasist (exprimandu-si subtil sentimentul de dispret fata de sclavii care desi erau mai multi ca albii, nu s-au rasculat si si-au acceptat soarta), dar care aduce si razbunare rasiala (in stilul Inglourious Basterds, dar si prin parodierea continua a filmului The Birth Of A Nation, in care KKK era glorificat).

- Prima jumatate este geniala, Christoph Waltz si Jamie Foxx sunt de milioane, amuzanti, carismatici, fermecatori. Dialogurile sunt superbe, replicile sunt adevaratele lor gloante. Cand au indreptate asupra lor 100 de pusti, isi hipnotizeaza atacatorii prin cuvinte. Waltz ar mai merita un Oscar.

- A doua parte este dezamagitoare. Ca si cand Tarantino s-ar fi plictisit sau si-ar fi aprins un joint si i s-ar fi rupt filmul.

- DiCaprio este si el genial in rolul proprietarului celei mai mari plantatii si a unui numar foarte mare de sclavi, malefic si dement. Pe alocuri ne-a dat senzatia ca s-a inspirat un pic din rolurile demente ale lui Johnny Depp.  

- Samuel L. Jackson este memorabil in rolul de "nemesis" al lui Django, chiar daca amandoi sunt niggers (un cuvant folosit foarte foarte mult in film si pentru care Tarantino a fost taxat). 

- Memorabila si foarte amuzanta e si scena cu Don Johnson si Jonah Hill, in care cei doi se pregatesc de o "sfanta" actiune KKK, dar se incurca in mastile prost facutesi iese un adevarat fiasco (spoiler!). 

- Coloana sonora este si ea savuroasa, numai Tarantino putea sa puna in aceeasi oala un western si piese hip-hop (Rick Ross si 2Pac) si sa-i iasa o tocanita atat de buna.

- Ca tot pomeneam mai sus de jointuri, daca va intrebati de unde s-a inspirat Tarantino pentru acest subiect: Django + Mandingo.

- Spre sfarsit, Tarantino este exploziv, le propriu. Dar nu spunem mai mult ca sa nu va stricam surpriza.

- Concluzie: daca va plac filmele lui Tarantino, in mod special Kill Bill, nu vedem de ce nu v-ati distra si la Django Unchained. Dar, nici nu trebuie sa va placa Tarantino, atata timp cat va plac filmele care amesteca actiunea, ironia si comedia intr-un mod absurd. Daca sunteti un spirit critic, care taxeaza orice abatere de la un fir logic, de la realitate si care prefera filmele care reflecta intocmai adevarul istoric, s-ar putea sa va para rau dupa banii dati pe bilet.