Cosmar pe Elm Street... sau nu

1, 2, Freddy's coming for you.
3, 4, better lock the door.
5, 6, get a crucifix.
7, 8, better stay up late.
9, 10, never sleep again.

Sau cel putin cu asta ramaneai dupa ce vedeai prima varianta a filmului din 1984, care chiar era inspaimantatoare. Acum, fie Freddy era mai eficient acum 20 de ani, fie Cosmar pe Elm Street (A Nightmare on Elm Street) din 2010 este un film prost. Personal, cred ca este varianta a doua pentru ca rar mai gasesti un thriller care sa te plictiseasca in asa hal.


bau, bau, bau?!

Adica, vorbim despre Freddy Krueger, bantuitorul de vise, pe care il vezi noaptea intr-un colt intunecat al camerei, motivul pentru care tresari daca pe strada, in intuneric, apare un om cu o palarie pe cap si totusi de data aceasta nu e altceva decat un cutitar amarat si insipid. Adica, e Freddy, ala de se bate cu Jason. Adica, remake-ul e degeaba.

Dar actorii din versiunea noua arata ceva mai bine decat predecesorii lor (desi in varianta veche juca Johnny Depp, deci nu poti sa zici ca aduna prea multe puncte nici macar aici). Si nici nu apuci prea bine sa te obisnuiesti cu fetele lor ca imediat dispar de pe ecran.

Filmul este un cosmar, dar nu genul ala de cosmar. (Re)Aflam povestea lui Krueger (Jackie Earle Haley) si cum se face de chinuie doar un anumit set de adolescenti si nu o comunitate intreaga. Personajele principale sunt Nancy (Rooney Mara) si Quentin (Kyle Gallner), doi adolescenti tipici, dar usor atipici, nu chiar cei mai cool din curtea scolii. Dar asta inseamna ca au un avantaj competitiv in orice film de groaza, deoarece sunt stereotipul de supravietuitori ai criminalului in serie.

Freddy isi tortureaza pe rand victimele si incet, incet se dezvaluie si misterul din spatele crimelor (desi noua explicatie are un twist bolnav). Crimele nu sunt nici inspaimantatoare, nici inventive, nici originale, nici nimic. Si parca nici el nu mai este la fel de infricosator ca inainte, in ciuda faptului ca poarta manusi dotate cu cutite, fata lui nu mai este la fel de repugnanta si nici replicile lui nu sunt genul care sa te bantuie in somn.


o scena noua demna de remake, super originala

Ca sa ramana in viata, adolescentii nu trebuie sa adoarma. Si la fel cum ei se chinuie sa ramana treji ca sa nu fie omorati in somn, la fel si spectatorii se chinuie sa nu adoarma la film. Ai fi zis ca macar sunt cateva scene care sa te faca sa sari in scaun, sa inabusi un tipat sau sa iti acoperi fata, dar nu este cazul. Si ca sa se prinda si ultimul adormit cand personajele viseaza sau nu, decorul si luminile te ajuta pe deplin (lucru ce nu era atat de evident si direct in versiunea veche).

Regizorul Samuel Bayer nu reuseste sa-l readuca la viata pe Krueger in vreun fel, ia vechea poveste si o face nitel mai coolareanu, dar nu prea mult. Nu sunt super efecte speciale, nu este o intriga care sa te tina cu sufletul la gura sau vreo schimbare dramatica fata de original incat sa isi merite banii de bilet.

Nu este cel mai prost film din cinematografe, dar nu este nici cel mai interesant. Merge daca vrei sa mergi cu prietena la film si vrei sa nu urle la tine ca iar ati ajuns la un film sangeros si scarbos.