Biutiful
Javier Bardem spunea intr-un interviu ca Biutiful este "o capodopera si are nevoie de ajutor", cam in aceeasi perioada in care nu simtea nevoia sa vorbeasca despre "Eat, Pray, Love" pentru ca, asa cum spunea actorul, "n-are nevoie de ajutor in promovare". In schimb, cu Biutiful lucrurile au stat altfel pentru ca iubeste sa faca filme care inseamna ceva. Iar daca recenta creatie a lui Iñárritu nu inseamna ceva, atunci nu mai stim noi cum sa interpretam capodoperele.
Biutiful este filmul care ne-a tinut cu un nod in gat de la inceput pana la sfarsit prin imaginile scabroase, prin saracia pregnanta din care aproape ca simteai igrasia, mirosurile si nefericirea amaratilor, prin peisajele si povestile dezolante care te luau pe valul impresionarii pana aproape de lacrimi si de scarba.
Iñárritu a reusit sa fie un geniu al mortii inca o data dupa povesti socante precum "Amores Perros" si "21 Grams". Regizorul a luat moartea si a invartit-o intr-o hora a imaginilor tulburatoare si a povestilor spuse atat in cel mai intim strat uman, cat si in cel in care moartea se arata publicului larg fara eschivari, fara perdea si fara ocolisuri care sa se ingrijeasca de retina spectatorilor.
Pe scurt, Biutiful este o poveste despre viata aproape de moarte, despre Uxbal, un barbat care incearca sa se descurce intr-o Barcelona a vanzarilor de falsuri si a altor mismasuri remunerate, un mic antreprenor stradal care afla ca e pe moarte. Inainte de a imbratisa barbatul cu coasa, Uxbal vrea sa lase toate lucrurile in ordine pentru familia sa.
In aceste momente de cumpana, personajul e cuprins de puternice simtaminte de sfant care ia in grija amaratii ca sa-si astearna un pat comod in lumea celor morti. Insa, nu de fiecare data actiunile umanitare ale arhanghelului Uxbal au un final fericit. In acelasi timp, personajul lui Bardem se chinuie sa accepte moartea, subiect despicat cu grija si cu un vizual cutremurator de catre Iñárritu.
Biutiful este o cursa anevoioasa in sentimentele personajului lui Bardem reflectate in mediul care-l inconjoara. In aceasta calatorie a acceptarii, povestea reuseste sa tulbure si sa cutremure prin vizualuri pregnante, prin dialog si prin tema puternica a filmului, moartea si toate implicatiile ei.
Scene marcante sunt la tot pasul in film, dar cea care pe noi ne-a impresioant cel mai mult a fost momentul in care Uxbal reuseste intr-un final sa verbalizeze ceea ce il asteapta. Aflat intr-un club in care decadenta are chip erotic la fiecare pas, momentul in care personajul spune ca va muri tot decorul pare sa se transforme intr-un peisaj al raiului arab in care sute de fecioare vin sa-l intampine pe Uxbal inainte de vreme.
Sunetele intense si sacadate sustin tot chinul personajului intr-un soundtrack oferit de Gustavo Santaolalla, compozitorul care a creat coloana sonora si pentru Babel, Brokeback Mountain, The Motorcycle Diaries, Amores Perros si multe altele.
Javier Bardem, dupa filmari, a crezut ca intr-adevar este bolnav asa cum a spus si in acest interviu. Daca actorul a ajuns sa fie tras atat de profund de valul acestui film, atunci si pe tine trebuie sa te impresioneze. Cel putin asa a fost cazul la noi si iti recomandam sa mergi sa vezi Biutiful, merita fiecare minut.
Tu ce parere ai?
Pentru a posta trebuie sa fii logat.