Bibliotheque Pascal
Bibliotheque Pascal este o productie jumatate ungara, jumatate romana, in care vedem actori mari precum Oana Pellea, Razvan Vasilescu si Andi Vasluianu. Filmul a fost vizionat la Berlinala anul trecut, iar anul acesta a putut fi vazut la Cinema Studio in cadrul Festivalului Filmului European.
Criticii nu l-au primit cu bratele foarte deschise, multi sustinand ca a fost cel mai slab dintre toate cate s-au prezentat. Totodata, am putea justifica parerea unor occidentali ca fiind prea in neconcordanta cu mentalitatea est-europeana.
Parerile sunt, asadar, impartite, si asta doar pentru ca are parte de o distributie impecabila cu care noi ne mandrim, si pentru ca scenaristul si regizorul filmului, Szabolcs Hajdu fusese apreciat in 2006 pentru filmul White Palms (Feher tenyer). E greu sa te pronunti cand ai atatea accesorii bling-bling care iti iau ochii.
Ce ne-a amuzat inca dinainte de a viziona filmul este faptul ca regizorul, ca toti strainii care vor sa faca filme despre romani, si-a botezat personajele cu niste nume cat mai traditionale: Viorel, Rodica, Viorica, Gigi, Gicu.
Povestea este o drama a unei fete, Mona (Orsolya Torok-Illyes), jumatate romanca, jumatate unguroiaca, care este vanduta ca prostituata de catre tatal sau (Razvan Vasilescu), in Marea Britanie. Bibliotheque Pascal, de altfel, este un bordel din Liverpool. Mona pierde contactul cu fiica sa de 3 ani (Lujza Hajdu), pe care o lasase in grija matusii (Oana Pellea). Ce stim 100% sigur pe parcursul filmului este ca Mona scapa din ghearele celor de la bordel, si asta pentru ca ea nareaza actiunea, prologul si epilogul dezvaluind eforturile sale de a-si recupera fiica Viorica de la matusa Rodica.
Aventurile protagonistei sunt cel putin ciudate, drama exceland in depasirea limitelor genului. Noua, insa, filmul ne-a placut. Ofera o portie de realitate dura care a batut scenariul unui film interesant. Calitatea imaginilor este de exceptie, iar actorii, precum asteptat, joaca foarte bine. Personajele sunt rupte din societatea periferica, fie ea din Romania sau din Ungaria, fiecare cu o poveste care-i justifica rolul. Filmul are menirea sa te macine, sa iti pui intrebari de genul ce ai face daca?, sa pleci acasa cu inima stransa si cu fericirea ca ai avut parte de o familie care te-a crescut intr-un mediu sanatos.
Desi deloc plictisitor, filmul are minusurile sale. Primei jumatati ii lipseste adrenalina, precum ii abunda celei de-a doua. Actiunea si dialogurile sunt intortocheate, pe alocuri poate chiar prea intortocheate. Filmul isi doreste sa fie multi-cultural, dar imbina intr-un mod care pe noi nu ne-a impresionat maghiara, romana si engleza. Si inca un aspect care nu ne creeaza foarte mult confrot este nepotismul din acest film, Mona fiind intruchipata de sotia regizorului, iar fiica de 3 ani a ei, este insasi fetita lor.
Insa facand abstract de aceste detalii, filmul merita vazut, si va recomandam sa nu pierdeti ocazia de a-l viziona oriunde va fi sa il prindeti. Este ca o escapada de la filmele americane si un motiv pentru care uneori o comedie usoara si de prost gust face bine la moral.
sursa foto
Criticii nu l-au primit cu bratele foarte deschise, multi sustinand ca a fost cel mai slab dintre toate cate s-au prezentat. Totodata, am putea justifica parerea unor occidentali ca fiind prea in neconcordanta cu mentalitatea est-europeana.
Parerile sunt, asadar, impartite, si asta doar pentru ca are parte de o distributie impecabila cu care noi ne mandrim, si pentru ca scenaristul si regizorul filmului, Szabolcs Hajdu fusese apreciat in 2006 pentru filmul White Palms (Feher tenyer). E greu sa te pronunti cand ai atatea accesorii bling-bling care iti iau ochii.
Ce ne-a amuzat inca dinainte de a viziona filmul este faptul ca regizorul, ca toti strainii care vor sa faca filme despre romani, si-a botezat personajele cu niste nume cat mai traditionale: Viorel, Rodica, Viorica, Gigi, Gicu.
Povestea este o drama a unei fete, Mona (Orsolya Torok-Illyes), jumatate romanca, jumatate unguroiaca, care este vanduta ca prostituata de catre tatal sau (Razvan Vasilescu), in Marea Britanie. Bibliotheque Pascal, de altfel, este un bordel din Liverpool. Mona pierde contactul cu fiica sa de 3 ani (Lujza Hajdu), pe care o lasase in grija matusii (Oana Pellea). Ce stim 100% sigur pe parcursul filmului este ca Mona scapa din ghearele celor de la bordel, si asta pentru ca ea nareaza actiunea, prologul si epilogul dezvaluind eforturile sale de a-si recupera fiica Viorica de la matusa Rodica.
Aventurile protagonistei sunt cel putin ciudate, drama exceland in depasirea limitelor genului. Noua, insa, filmul ne-a placut. Ofera o portie de realitate dura care a batut scenariul unui film interesant. Calitatea imaginilor este de exceptie, iar actorii, precum asteptat, joaca foarte bine. Personajele sunt rupte din societatea periferica, fie ea din Romania sau din Ungaria, fiecare cu o poveste care-i justifica rolul. Filmul are menirea sa te macine, sa iti pui intrebari de genul ce ai face daca?, sa pleci acasa cu inima stransa si cu fericirea ca ai avut parte de o familie care te-a crescut intr-un mediu sanatos.
Desi deloc plictisitor, filmul are minusurile sale. Primei jumatati ii lipseste adrenalina, precum ii abunda celei de-a doua. Actiunea si dialogurile sunt intortocheate, pe alocuri poate chiar prea intortocheate. Filmul isi doreste sa fie multi-cultural, dar imbina intr-un mod care pe noi nu ne-a impresionat maghiara, romana si engleza. Si inca un aspect care nu ne creeaza foarte mult confrot este nepotismul din acest film, Mona fiind intruchipata de sotia regizorului, iar fiica de 3 ani a ei, este insasi fetita lor.
Insa facand abstract de aceste detalii, filmul merita vazut, si va recomandam sa nu pierdeti ocazia de a-l viziona oriunde va fi sa il prindeti. Este ca o escapada de la filmele americane si un motiv pentru care uneori o comedie usoara si de prost gust face bine la moral.
sursa foto
:)
Uite-l si pe Florin Piersic Jr. !!