Anna Karenina - cronica de film

Share on FacebookShare on TwitterShare on Google+


Am fost aseara sa vedem Anna Karenina, cea de de-a 13-a ecranizare a romanului scris de Lev Tolstoi acum mai bine de un secol.

De la inceput ne-am dat seama ca aceasta ecranizare nu este ca toate celelalte. Din primele minute ale filmului am putut observa ca regizorul Joe Wright a ales o abordare experimentala.

De scenariu s-a ocupat Tom Stoppard, care ne-a mai pus la incercare de-a lungul anilor prin filme precum Brazil sau Empire of the Sun.

Ce au incercat cei doi, Joe Wright si Tom Stoppard, a fost sa imbine cinematografia cu teatrul. Au mai incercat si alti regizori sa faca acest lucru, dar nu toti au reusit.

Un exemplu de reusita ar fi Dogville al excentricului Lars von Trier, dar acolo era o altfel de abordare si ideea din spatele proiectului era cu totul alta. Joe Wright a reusit in mare parte melanjul in Anna Karenina, dozajul teatru-film fiind bine procentat.

Ne-a luat putin timp pana am inteles ideea, dar odata ce am intrat in atmosfera filmului povestea ne-a prins si am fost incantati vizual.

Alternanta planurilor: acum parca ne uitam la o piesa de teatru din toate unghiurile (scena, culise, spectatori, chiar si jocul actorilor parea "ca pe scena") apoi se revenea la film (peisaje, strazi, imbulzeala dintr-o gara), ne-a dat o senzatie de opulenta.

Ne-ar fi putut "pica greu" daca nu ar fi fost bine facute trecerea de la un plan la celalalt sau imbinarea celor doua planuri. In plus, experienta vizuala a contat mult: decoruri, costume, peisaje, machiaj, toate au fost bine realizate.

Problema este cand se pune foarte mult accent pe impactul vizual si se uita de poveste, cum ar fi cazul unor super productii 3D, dar din fericire nu este cazul in Anna Karenina. Joe Wright a lucrat cu cei mai buni dintre cei buni: Jacqueline Durran s-a ocupat de costume si Seamus McGarvey a fost director de fotografie. In plus, muzica a fost minunata, datorita lui Dario Marianelli.

Actorii au fost numai unul si unul: Keira Knightley (Anna Karenina), Jude Law (Karenin), Aaron Taylor-Johnson (Vronsky) sau Matthew Macfadyen (Oblonsky) si toti si-au facut bine treaba. Un plus este pentru mustatile si barbile actorilor, care sunt impunatoare si de efect.

Cei care au citit romanul vor observa ca Joe Wright si Tom Stoppard au ales cam toate scenele importante si cam toate personajele care conteaza. Bineinteles, e greu sa transpui 1000 de pagini intr-un film, fie el si de 129 de minute, dar un plus primeste si pentru abordarea neasteptata. Ne plac regizorii care incearca sa faca si altceva, care experimenteaza, nu se multumesc doar sa spuna o poveste.

In concluzie, filmul acesta este putin greu de urmarit in prima instanta si nu va placea celor care prefera stilul clasic, dar cei ce gusta experimentele si iubesc teatrul vor fi incantati. Vizionarea filmului este o experienta in sine si depinde de fiecare daca va fi una deosebita sau una enervanta. Noi vi-l recomandam.

(sursa foto: cinemagia.ro, screencrave.com, heyuguys.co.uk)




Nici un comentariu inca vrei sa comentezi?

Evenimente promovate pe Metropotam

Locuri promovate pe Metropotam

Filme


Cinefili

Care este trilogia preferata?
|Rezultate|Alte sondaje