A Royal Affair (En kongelig affaere) - cronica de film

Auzind ca Lars von Trier este producatorul lungmetrajului regizorului danez Nikolaj Arcel (scenaristul seriei Millenium, din care face parte The Girl with the Dragon Tattoo, varianta originala) si ca filmul a castigat si vreo doi Ursi de Argint - pentru cel mai bun actor si cel mai bun scenariu - la Festivalul International de Film de la Berlin, nu puteam sa ratam noi A Royal Affair.

Bazat pe povestea reala a vietii regelui Christian al VII-lea al Danemarcei (Mikkel Boe Følsgaard) si reginei sale - verisoara sa, Caroline Mathilda de Wales (Alicia Vikander), filmul aduce mai mult decat o lectie de istorie.

Tanarului rege ii place sa bea si sa se bata, ii plac prostituatele cu sani mari si in principiu este cam sarit - s-ar numi schizofrenie in vremurile noastre. In fond, e doar un copil mare care nu vrea sa accepte greutatea responsabilitatii ce-apasa pe umerii sai si care face ca toate animalele in cea mai mare parte a filmului, in incercarea de evita slujba asta plictisitoare.

Astfel se naste drama sotiei, promisa acestei casatorii din copilarie - educata si fermecatoare, dar ignorata si jignita, regina isi cauta si ea alinare cum poate - pana la urma isi va insela sotul cu medicul regal, neamtul Johann Friedrich Struensee (Mads Mikkelsen), cu care impartaseste conceptiile Iluminismului aflat in ascensiune.

Trecand peste itele-ncurcate ale intrigilor de curte, o sa subliniem doar mecanismele puterii care se pun in miscare in spatele unei marionete de rege si care sustin practic tot filmul. Conflictul dintre dragoste, putere si idealuri putea fi insa mult mai exploatat si n-ar fi stricat nici ceva mai putina drama (dar de, boala secolului, ca tot suntem la inceput de secol 19).

Dialogurile sunt coerente si "ascutite" - ne-au placut in special discutiile pe baza de replici din Shakespeare. Atentie insa, regelui Danemarcei nu-i place sa se spuna c-ar fi ceva putred in tara maiestatii sale.

Mikkel este incredibil de expresiv in portretizarea nebuniei, el fiind cel premiat la Berlin pentru cel mai bun actor. Mads este nuantat si subtil, ca o apa tacuta prin care vezi pana-n adancuri, iar Alicia este de-o expresivitate ascendenta, cucerind spectatorul treptat si crescandu-si in intensitate rolul. Cat despre daneza lor, este de-a dreptul savuroasa!

Ni s-a intiparit in minte metafora servita pe tava in film - regele pe ganduri, stand abatut pe marginea patului, intr-o camera intunecata; cei doi, regina si medicul, vin langa el si deschid fereastra camerei, care lasa inauntru o lumina orbitoare.

E aproape jignitor de evidenta trimiterea la omul Evului Mediu, aflat in bezna cunoasterii, si la Iluministi, care "deschid fereastra" mintii, lasand sa intre lumina stiintei in vietile oamenilor. Le vom scuza treaba asta pentru atmosfera istorica recreata autentic si pentru cadrele frumos construite.

Desi filmul este cam lung (cuprinde totusi 7 ani de istorie in 130 de minute), noi nu ne-am plictisit, ba chiar ne-am bucurat de firul narativ si de micile surprize oferite pe parcurs. Dar ne-a durut un pic "sezutul", ce-i drept, de la atata stat pe scaun.

Puteti vedea A Royal Affair in cinematografe incepand de vineri, 28 septembrie. Asteptam impresii!

Sursa foto