Regizorul Tudor Botezatu: "Cred ca poti sa te strici de ras si la un film de Tarkovski"

Share on FacebookShare on TwitterShare on Google+

Pe Tudor Botezatu l-am cunoscut inca de pe vremea cand nu facea filme, ci probabil doar visa la asta, vis ce a devenit realitate si ne bucura tare mult.

Desi a absolvit cursurile Facultatii de Jurnalism de la Iasi si-a urmat visul absolvind si Universitatea Nationala de Arta Teatrala si Cinematografie din Bucuresti, sectia Regie, iar acum isi continua studiile cu un master in acelasi domeniu.

Ii plac scurt-metrajele, motiv pentru care se poate lauda cu o serie de astfel de filme dintre care amintim de: O petrecere fara punct, Huligan si 2, 5... si poate 4. Suntem siguri ca multi dintre voi stiu de productiile „Budăi Beer“, „Budăi Beer Rilăudid“ si „Tzuica Apolod’or“, care au facut inconjurul internetului si care au starnit multe reactii pozitive.

Iar despre proiectele la care lucreaza momentan, cat si despre cele din viitor, ne povesteste chiar el in randurile care urmeaza.


Intr-una din pauzele dintre duble...

Care sunt valorile dupa care te ghidezi ca regizor?
In primul rand, am in vedere calitatea, atat la nivel de naratiune, cat si la nivel de executie atunci cand fac un film. Apoi, cred ca pun destul de mult accent pe factorul uman. Ma intereseaza cu ce soi de oameni lucrez si in ce masura acestia aduc un aport personal consistent proiectului.

Tin la seriozitate si la punctualitate. Tin ca oamenii sa livreze ceea ce au promis. In aceeasi masura, inteleg si caut chimia dintre oameni, chiar daca asta inseamna uneori si multa distractie.

Ce te ajuta mai mult atunci cand faci un film: stiinta acumulata in scoala sau experienta de viata?
Ambele. Scoala iti da un minim de rigurozitate, te invata sa-ti organizezi ideile in cap, pentru ca apoi sa le pui pe hartie, te incurajeaza sa discuti si sa te sfatuiesti mult cu echipa, sa faci teste, probe si repetitii. Cred cu tarie in ideea de a fi organizat ca regizor.

Pe de alta parte, daca n-ai cine stie ce experienta de viata, e greu de crezut ca ai ceva de zis in domeniul asta. Nu cred defel in povestile scoase din burta, scrise in timp ce privesti pe geam, menite doar sa socheze.

Cand alegi o directie pentru un film, te gandesti mai mult la ce si-ar dori publicul sau mai mult la ce crezi tu ca poti face sa iasa asa cum trebuie? Esti genul de regizor care vrea sa multumeasca sau sa se multumeasca?
Incerc sa le combin pe amandoua, in ideea in care imi pun la modul cel mai apasat problema daca publicul vrea sa vada ce-i propun, daca l-ar interesa, daca l-ar misca. Sunt destul de obsedat de ideea asta de a nu te plictisi atunci cand urmaresti un spectacol sau un film.

Exista astazi o dinamica in comunicare pe care pur si simplu nu o poti ignora ca artizan de produse vizuale. In acelasi timp, cred cu tarie ca trebuie sa-ti ramai fidel mesajelor pe care le ai de spus, fara a te perverti sau a te prostitua de dragul de a avea succes. Cheia e probabil undeva la mijloc, asta zic – publicul e cel care iti da pana la urma imboldul de a merge sau nu mai departe in a spune povesti. Din puctul asta de vedere, nu cred ca te poti pacali la nesfarsit si sa nu-ti pese de el, facand totul cum vrei tu si livrand de undeva de sus.


Tudor Botezatu, facand teste pe chroma key pentru un spot publicitar

La ce rezoneaza publicul roman cand vine vorba de gen, subiect, actori etc, in comparatie cu publicul de afara?
N-am idee ce vrea publicul de afara. Il percep doar ceva mai prezent in salile de cinema. Cel putin, asa zic cifrele de prin statistici, ca noi nu avem sali si nu avem public. Publicul roman de film il vad ca o nisa, mai ales ala platitor de bilet.

Inclusiv dintre cei din domeniu, nu pot zice ca observ nu stiu ce mare pasiune de a merge la cinema. Majoritatea asteapta sa fie invitati si sa mearga gratis la premiere. Ce am observat insa la publicul roman e ca s-a cam plictisit de minimalism si de povesti angoasate, de tristete si de mizeria romaneasca expusa in filme. Vor deja sa vada si altceva.

Am senzatia ca inainte filmele se faceau ca forma a artei, acum insa e doar o sursa de divertisment. Stirbeste asta imaginatia si talentul regizorului?
Din nou, cred ca e vorba de o combinatie usor perversa intre cele doua. Cinematograful a aparut si a trait initial ca o forma ieftina de divertisment prin balciuri. Ulterior a ajuns sa fie considerat drept arta. Insa chiar si asa, pana si cea mai fina si mai profunda arta poate avea acest scop (daca are vreun scop), de a crea divertisment.

Personal, nu m-am dat niciodata in vant dupa filmele foarte apasatoare, in care toata lumea vorbeste in parabole si paradigme, filme grele, pentru ca voit se doreau a fi de arta. Nu cred ca in fata artei trebuie sa stai inlemnit ca la biserica. Cred ca poti sa te strici de ras si la un film de Tarkovski.

De ce nu urmareste nimeni genericul unui film si cat este de important pentru public?
Nu-l urmareste pentru ca de cele mai multe ori e plictisior. De obicei, ne uitam noi astia din domeniu, mai mult din curiozitate sa vedem daca recunoastem pe cineva de pe acolo. E o faza cu genericele astea. In mod normal, ele ar trebui gandite la randul lor ca niste scurt-metraje in sine. De multe ori, ele pot da indicii simpatice despre tema, povestea sau substratul filmului.

Ce parere ai despre noul val de tineri care nu mai accepta sa vada lucruri facute de altii, ci isi doresc sa fie chiar ei in centul atentiei?
Nu cred ca are vreo relevanta ce parere am eu despre ei. E intr-adevar un fapt ca ei exista, sunt acolo si fac lucruri de capul lor. N-am neaparat o problema cu ei. Adica e plina deja piata de oameni care nu au o scoala de regie (sau macar de film) si fac filme sau reclame.

Poate ca e firesc dat fiind ca e foame. Nimeni n-ar pasa o lucrare mai departe cuiva cu pregatire adecvata, asa ca prefera sa dea din coate si tine lucrarea pentru el. Probabil ca lucrurile se vor cerne in timp, intr-un sens sau altul. Ideea e ca deocamdata, noi astia care avem perceptia ca suntem scoliti in domeniu, deci implicit profesionisti, trebuie sa ne adaptam realitatii asteia.


Unul din cele mai bune tandemuri din tanara generatie in cinematografie: Radu Voinea,
dop (stanga) & Tudor Botezatu, regizor (dreapta). Foto: Andreea Andrei


Ce inseamna, in viziunea unui om care a terminat o scoala de profil, un film bun si apreciat de critici?
Sincer nu stiu. Nu citesc cronici de film si nici nu urmaresc critici de film, ce fac si ce zic. Am incercat asta o vreme si mi-am cam prins urechile. Adica, mi se parea ca inclusiv ei, criticii, scriau de asa maniera despre un film, de parca si ei la randul lor cautau o critica superioara lor, care sa-si dea seama ce destept au scris ei despre ceva. Mai mult, n-am ce zice despre asta. Probabil ca e o paine de mancat si aici.

Ce conteaza mai mult pentru un regizor: parerea criticilor avizati sau a publicului?
Pentru mine conteaza parerea publicului. Daca se intampla sa le placa si criticilor avizati cum le spui tu, cu atat mai bine, insa personal nu caut sa le fac pe plac.

Merge lumea la film? Poti face bani cu un film produs in Romania de catre un regizor tanar? Ne ajung cinematografele pe care le avem?
Am sa raspund pe rand la cele 3 intrebari. Nu. Nu. Si iarasi nu. E o problema mare asta. Si habar n-am cum se poate rezolva.

Cum ai convinge oamenii sa mearga la cinema? Si ce facem cu pirateria? De ce se prefera sa se downloadeze un torrent decat sa se cumpare bilete la cinema?
Nu cred ca ai ce sa faci. Suntem o tara care si-a cam pierdut cultura de a merge la cinema, cel putin la productiile autohtone. Poate ca intr-un fel e si vina cineastilor. Pe de alta parte, asa a evoluat publicul. N-ai cum sa-i pui pistolul la cap si sa-l oblige sa-ti cumpere biletul. Daca nu-l intereseaza, nu-l intereseaza si basta. Adica, pe de o parte, e cumva bine macar ca iti vede filmul pe net sau ti-l downloadeaza de pe torrente. E un soi de victorie si asta.

Cum se tine un casting, ce pretentii au actorii din Romania si cat de usor sau de greu este sa lucrezi cu ei?
Eu rar organizez castinguri. De cele mai multe ori stiu cu cine vreau sa lucrez si cumva imi fac personajele sa se potriveasca cu actorul pe care il vreau. Am fost insa la castinguri organizate de altii. E destul de amuzant si de interesant in acelasi timp.

Pe actori ii intereseaza mereu sa obtina rolul. De obicei nu emit mari pretentii, de cele mai multe ori e cam aceeasi poveste la negocieri: ce am de facut, asta pot sa o fac – asta nu, la cat termin, cine ma duce acasa dupa filmare, trebuie sa joc gol/goala, cand se iau banii… din astea. Despre cat de greu sau cat de usor se lucreaza cu ei, ce pot sa zic… sunt cazuri si cazuri. Din cate am observat, la reclame sunt ceva mai obedienti, la filme sunt oleaca mai alintati.

Ai un top al actorilor preferati cu care ti-ar placea sa lucrezi sau cu care ai lucrat deja?
Nu neaparat un top, insa da, sunt unii actori cu care mi-ar placea sa lucrez. Dintre cei din generatia veche, mi-ar placea sa lucrez cu Razvan Vasilescu, Dorel Visan sau Tamara Buciucianu-Botez. Dintre cei tineri, am o lista deja in cap insa, nu vreau sa nominalizez pe nimeni. Pot insa sa-ti fac o lista destul de lunga cu actori cu care n-as lucra sau cu care n-as mai lucra.

Cat te costa sa faci un film de lungmetraj in Romania si de unde face rost de bani un regizor tanar?
N-am idee.


Impreuna pe set cu Cosmin Selesi, la turnarea scurt-metrajului "Degetul (sau 5 milioane de cretini)". Foto: Dragos Malaescu

Cum ajungi sau cat de greu este sa fii luat in serios in acest domeniu?
Muncind, facand si sperand ca la un moment dat s-o plesnesti suficient de bine, incat sa inceapa sa auda lumea de tine. Orice altceva ce am incercat s-a dovedit a fi sortit esecului.

Te irita faptul ca exista multi "regizori" fara scoala in spate care fac lucruri mai bune decat cei cu diplome?
Defel. E un efect firesc al aparitiei si dezvoltarii echipamentului digital, care – evident – e mult mai ieftin decat standardul in cinema. Cred ca e bine ca acesti oameni exista si cred ca e bine ca piata e una concurentiala din acest punct de vedere. Trebuie, probabil, ca cei cu diplome, cum le spui tu, sa se adapteze acestui fenomen si sa traga mai tare pentru a face lucruri si mai bune decat ceilalti, daca vor sa supravietuiasca.

Cum si cat de mult te ajuta facultatea din punct de vedere financiar si nu numai?
Ajuta si nu prea ajuta. E o discutie lunga aici.

Din tot ce ai reusit sa realizezi pana acum, care proiect ti-e mai aproape de suflet si la care ai muncit cel mai mult?
Cred ca cel mai aproape de suflet sunt scurt-metrajele pe care le-am semnat ca regizor. E si firesc, pentru ca in ele am avut sansa sa-mi astern clar ideile, mesajele si patimile.

Care e cea mai mare satisfactie a unui regizor care tocmai a lansat un film? Care sunt emotiile si care sunt temerile?
Cea mai mare satisfactie cred ca e faptul ca ai reusit sa termini si sa lansezi filmul in sine. Adica, cu cat produsul final e mai aproape de ceea ce-ti doreai, cu atat cred ca esti mai fericit. E mereu acelasi proces lung si costisitor, cu probleme si obstacole, incat atunci cand ajungi la final, devine o reusita in sine acest fapt.

Temerile la mine tin de cum va fi primit si perceput acel produs final de catre public. Asa cum iti spuneam, cred ca el, publicul, e adevaratul judecator la ceea ce ai facut. Iar timpul e unealta lui.

Filme care ti-au schimbat viata sau viziunea asupra ei?
Sunt o droaie. Ma reintorc insa mereu la unele dintre ele, asa teleghidat, fara sa fiu foarte constient de asta: “All That Jazz”, “Buffalo 66”, “The Savage Is Loose”, “Children Of Men”, “Whose Life Is It Anyway?” sau “Network”. Pesemne ca asta e zona mea…

La ce lucrezi momentan si ce urmeaza sa lansezi in perioada care urmeaza?
In curand. urmeaza sa lansez 3 scurt-metraje: "Profesionistii" - productie: Deochi, "Yuri & The Communist Robot" - productie: Optic Flavour si Degetul (sau 5 milioane de cretini) - productie: UNATC. De asemenea, pregatesc inca 2 pelicule: un 16 mm color cu titlul "Puzzle" si inca un 35 mm color, o suita de sketchuri si bancuri bune pentru oameni simpli.

Tudor Botezatu - film director


In cautarea lu' Malone Muistu'




1 comentariu

Regizorul Tudor Botezatu: "Cred ca poti sa te strici de ras si la un film de Tarkovski"
ada
#1 -

.

Mi se pare mie sau ai comentat de dragul de a comenta? Din acest interviu n-ai priceput nimic, asta e clar, restul e tacere.

Pentru a posta trebuie sa fii logat.

Evenimente promovate pe Metropotam

Locuri promovate pe Metropotam

Filme


Cinefili

Star Wars: The Last Jedi?
|Rezultate|Alte sondaje