Recomandarile cinematografice ale regizorului Akira Kurosawa pentru fiica sa

Share on FacebookShare on TwitterShare on Google+

Marele regizor japonez Akira Kurosawa a discutat despre filmele sale preferate din seria Criterion Collection cu fiica lui, Kazuo. A incercat sa se limiteze la un film per regizor, insa i-a fost greu, asa ca a mai adaugat cate 1-2 filme, atunci cand a avut ocazia.

Noi am pus mana pe lista si ne-a placut modul dezinvolt in care Kurasowa face recomandari cinematografice, amintind de evenimente din viata lui personala.

Am publicat lista noastra cu cele mai frumoase filme europene si asiatice. Se pare ca lista de mai jos vine in completarea alor noastre.

Kurosawa (1910-1998) este unul dintre cei mai mari regizori japonezi. El a fost scenarist, producator, editor. In cariera sa cinematografica de 57 de ani, a regizat 30 de filme care au influentat evolutia filmului in intreaga lume. Primul sau "job" a fost acela de pictor si veti remarca aceasta componenta in descrierile vizuale de mai jos. Puteti vedea intreaga filmografie aici. Printre cele mai cunoscute filme se numara: Rashomon, Cei sapte samurai, Dodesukaden, Rapsodie in august.

Asadar iata lista lui de filme, alaturi de cuvintele adresate fiicei sale.


Sursa foto

1. The Gold Rush, (de Charlie Chaplin)

Chaplin era talentat si ca actor. Stii, comediile sunt cel mai greu de facut. E mult mai simplu sa smulgi lacrimile audientei. Chaplin era talentat si ca regizor, foarte bun pe muzica. Uneori ma gandesc ca era atat de talentat, incat nici el nu mai stia ce ar trebui sa faca. Regizorul Beat Takeshi imi aminteste putin de el.

2. The 3 Penny Opera (de Georg Wilhelm Pabst)

Acesta e un film pe care mi-as fi dorit sa il regizez! Bine, multi oameni au facut variante ale acestui film dar, dupa parerea mea, cel regizat de Pabst e cel mai bun, cred. Un film minunat.


Sursa foto

3. Ivan the Terrible I, II (de Sergei M. Eisenstein)

O cunostinta a mea, care mi-a trimis filmul Rashomon la Granx Prix-ul de la Venetia si fata de care am unele obligatii, mi-a recomandat sa vad o scena din Ivan I, varianta color (n.r. filmul original este alb-negru). Mi-a spus ca ar trebui sa incerc si eu sa fac filme color. Asa ca m-am uitat si, intr-adevar, m-am minunat.

Apoi, am folosit culori in filmul Dodesukaden, pentru prima data in cariera mea. In Kagemusha, am setat culorile asa cum trebuia.

As fi vrut ca acea cunostinta sa le fi vazut; din pacate, intre timp, murise.

4. Hoti de biciclete (de Vittorio De Sica)

O poveste impresionanta, nu-i asa? Totul, in acest film, ma tulbura. Este cel mai bun reprezentant al neo-realismului. Un film superb, care a definit un nou stil cinematografic.


Sursa foto

5. The Third Man (de Carol Reed)

Reed a filmat extrem de bine o poveste atat de complicata. Tehnica lui de a filma e extraordinara - am invatat multe trucuri pe care le-am folosit mai tarziu, din acest film. Un film clasic, care nu se va demoda vreodata. Reed e un regizor talentat, mi-a placut si Odd Man - e minunat. Are un stil-de-documentar foarte bun.

6. Late Spring (de Yasujiro Ozu)

Modul in care filmeaza Ozu a fost preluat si imitat de multi regizori din lume, iar asta e bine. Intr-adevar, se pot invata foarte multe din filmele sale. Tinerii talentati din Japonia ar trebui sa vada cat mai multe filme de Ozu, dupa parerea mea. Ah, ce vremuri frumoase erau cand scoteam filme eu, Ozu, Domnul Naruse si/sau Domnul Mizoguchi!

7. Orfeu Negru (de Jean Cocteau)

La baza, Conteau era un poet, nu-i asa? Asa ca filmul sau e ca un poem, cu elemente fantastice. Mi s-a parut foarte interesanta grija lui pentru partea estetica.


Sursa foto 1, 2

8. The Life of Oharu (de Kenji Mizoguchi)

Spuneam adesea, in gluma: Domnul Mizoguchi trebuie sa fi avut experiente tare nefericite cu femeile! Eu, de exemplu, nu as fi putut sa portretizez intr-o asa maniera femeia. Vazand filmul, m-a trecut un fior pe sira spinarii. Este incredibil, bine realizat, chiar si cadrele lungi sunt extrem de artistice.

9.  Godzilla (de Inoshiro Honda)

Domnul Honda este o persoana tare sincera. Imagineaza-ti, tu ce ai face daca ar invada un monstru precum Godzila? In mod normal, ai abadona totul si ai lua-o la fuga!  Dar in acest film, oamenii se mobilizeaza. Este atat de tipic lui Honda! Ei bine, el a fost unul dintre cei mai buni prieteni ai mei.

Si, dupa cum stii, sunt o persoana destul de dificila si rezervata. Cer multe de la ceillalti. Iar singurul motiv pentru care nu am avut niciun conflict cu el, este personalitatea lui extrem de buna.

10. La Strada (de Federico Fellini)

Arta cinematografica a lui Fellini e excelenta. In zilele noastre, nimeni nu mai are asa un talent si asa o rabdare de a si-l cultiva. Privindu-i filmele, simti o putere existentialista care are un impact major.

Eu, unul, l-am cunoscut personal, dar era atat de timid, inca nu vorbea despre filmele sale cu mine.


Sursa foto

11. Les Cousins (de Claude Chabrol)

Este vorba despre o imagine ciudata prezentata dintr-un unghi pesimist. Chabrol e un regizor talentat.

12. Cele 400 de lovituri (de François Truffaut)

Acest film al lui Truffaut este genial, nu-i asa? I-a lasat pe copii sa joace intr-un mod foarte convingator.

13. A bout de souffle (de Jean-Luc Godard)

Godard este un regizor tare productiv. In ciuda acestui fapt, isi demonstreaza talentul prin faptul ca toate filmele lui sunt de o calitate foarte buna. Cand am vazut prima data A bout de souffle arata foarte fresh, acum, probabil si-a mai pierdut din prospetime, mai ales ca sunt multi cei care i-au imitat stilul.

Dar vreau sa scot in evidenta ca si cei care "preiau" diverse stiluri cinematografice ar trebui sa experimenteze in modul lor propriu. In caz contrar, lumea cinematografica va ramane pe loc.


Sursa foto

14. Purple Noon (de René Clément)

Este foarte usor de urmarit, este un film clasic. Adica, vreau sa spun, daca cineva s-ar decide sa afle mai multe despre lumea cinematografica, ar putea incepe cu acest film.

Traiesti totul cot la cot cu eroul, iar tempo-ul dat de Clement este unul foarte inspirat.

15. Zazie dans le metro (de Louis Malle)

Imaginea este foarte sofisticata. Acompaniata de o melodie fluierata, povestea este spusa din perspectiva copilei, tehnica pe care regizorul a folosit-o si in Au revoir, les enfants.

16. Anul trecut la Marienbad (de Alain Resnais)

Resnais este un pionier al noului val francez. Filmul este inspirat dintr-un roman scris, din cate imi amintesc, de un autor pe nume Robbe-Grillet. A starnit numeroase discutii.  Filmul nu e usor de digerat, exista multe "rupturi" intre prezent si trecut, realitate si lumea imaginara.

Insa metodele lui expresioniste mi-au starnit interesul.


Sursa foto

17. Desertul Rosu (de Michelangelo Antonioni)

Odata, m-am plimbat pe un elefant impreuna cu Antonioni la un festival de film indian. Jurnalistii au insistat asupra faptului ca "Doi regizori seriosi (severe directors) au calarit impreuna un elefant.", dar adevarul este ca noi nu eram seriosi deloc. Jurnalistii ne vad numai cand suntem nervosi si se amuza de asta.

Nu e corect, ne-am plans unul altuia (n.r. Kurasowa si Antonioni). Chiar asa, cum ar putea cineva sa fie MEREU furios sau nervos? Si acum, legat de film, o camera rosiatica (scarlet room) a fost folosita cu un talent de o maiestrie rar intalnita.

18. The Spirit of Beehive (de Victor Erice)

La prima vedere e o poveste dulce, dar in realitate este vorba despre ceva terifiant; Erice a reusit sa portretizeze cruzimea teribila a copiilor. Iar copiii si-au jucat extrem de bine rolurile. Luminile si miscarile de camera au intregit atmosfera. Un film dragut.

19. Solaris (de Andrey Tarkovskiy)

Eram prieteni buni. Era ca un frate mai mic pentru mine (n.r. Tarkovskjy). O data, cand ne-am imbatat in Dom Kino, am cantat impreuna tema muzicala din Shichinin no samurai. (n.r. Cei sapte samurai, film regizat de Kurasawa) Modul in care percepe el apa, in care o descrie si o percepe este unic si tipic lui Tarkovskjy. Filmul Solaris m-a facut sa ma gandesc cu dor la pamant, sa am o dorinta arzatoare de a ma intoarce.


Sursa foto

20. Fanny si Alexander (de Ingmar Bergman)

E un film lung, urmareste o noapte intreaga. Bineinteles ca lumina si cadrele prezinta povestea in niste nuante foarte bine alese. Dar, mai presus de tot, mi s-au parut interesante micile episoade care m-au lasat sa imi imaginez in ce fel de mediu a crescut regizorul. De la el mi-au mai placut Fragii salbatici si Izvorul feciorei. (n.r. cel din urma a castigat Oscarul pentru cel mai bun film strain in 1961)

21. Paris Texas (de Wim Wenders)

Cand filmul meu, Rapsodie in august, a avut premiera in Japonia, am vorbit putin cu Wenders. Pe masura ce vorbeam, el a uitat ca era un interviu pentru o revista si a inceput sa ma intrebe tot felul de chestii tehnice si practice precum: "Domnule Kurasowa, ploaia se vede foarte frumos in film. Cum ati filmat cadrele respective?" si altele de genul asta.

Ca sa fiu sincer, si mie imi place sa vorbesc despre aceste aspecte, asa ca discutia a continuat. Dar, apoi, editorii revistei au fost cam rusinati.


Sursa foto

Alti regizori despre Kurosawa:

Ingmar Bergman: Filmul meu, Izvorul fecioarei, este o slaba imitatie dupa filmele lui Kurasawa. In acea perioada ma credeam un mare samurai!

Federico Fellini: Kurasawa este cel mai autentic exemplu despre cum ar trebui sa fie un autor de cinema.

Roman Polanski a povestit ca regizorii lui preferati sunt Kurosawa, Fellini si Orson Wells.

Bernardo Bertolucci: Filmele lui Kurosawa si La Dolce Vita a lui Fellini sunt lucrurile care m-au ambitionat sa devin regizor.




Nici un comentariu inca

Pentru a posta trebuie sa fii logat.

Evenimente promovate pe Metropotam

Locuri promovate pe Metropotam

Filme


Cinefili

Star Wars: The Last Jedi?
|Rezultate|Alte sondaje