Final de Pelicam - Festivalul International de Film Documentar de la Tulcea: momente memorabile

A inceput cu Baba Zula din Turcia si s-a incheiat cu romanii de la Subcarpati care au fugit de la Street Delivery in Tulcea pentru a-si promova ultimul album, Pielea de gaina.

A inceput cu priviri timide, prezentari si un oras strain pentru o mare parte din participanti si s-a incheiat intr-o gradina imensa, pe malul unui lac, cu necunoscuti care isi impartaseau teorii de viata, 64 de voluntari coordonati de Iulian (apaudat indelung in ultima noapte), piscaturi de tantari, peste de Dunare, filme memorabile si discutii cu regizorii.

Cea de-a treia editie a festivalului International de film documentar despre mediu si oameni de la Tulcea a durat 3 zile si 3 nopti.

Daca ar fi sa vorbim despre fiecare film in sine, nu am mai termina povestea nici maine, asa ca v-am pregatit un cocktail de momente memorabila, asa cum a vrut mintea sa le selecteze.

Ca, de exemplu, cum a venit un homeless din Tulcea la proiectia filmului Au bord du monde care vorbeste despre oamenii strazii din Paris, povesti ale cersetorilor intr-un mod neasteptat, ca si cand ai sta cu ei la cafea, fara clasicele intrebari Cum ai ajuns in strada?, Ce probleme aveai? si, mai ales, fara miscari de camera sau close-up-uri.

Sursa foto (Scena din film)

A fost unul dintre cele mai puternice documentare, caci modul in care cersetorii isi selectau povestile, traumele lor, filozofiile de viata erau coplesitoare si deloc manipulate cinematografic. A aparut si un roman, Costel, care a povestit intr-o romana-franceza-spaniola ca mama lui crede ca e bine acolo, la Paris si ca ii trimite bani atunci cand face rost: 20-30 de euro. Si zice mereu acasa ca e bine, ca are casa, loc de munca, ce mai - PARADISUL!

Am stat apoi de vorba cu regizorul, Claus Drexel, care ne-a povestit ca producatorul nu a reusit sa faca rost de fonduri pentru acest film, caci toti cei contactati abandonau atunci cand aflau ca vor folosi doar cadre statice, fara close-up-uri, fara alte artificii. Asa ca l-au finantat ei. Si e iesit un film care merita vazut.

Regizorul Claus Drexel, foto Lucian Muntean

A  urmat o plimbare pe faleza si o oprire la Scorpionul, situat chiar in spatele Autogarii. Scorpionul este un fel de bodega locala, unde gasesti familii si copii, betivi, pescari - un cocktail local. Bucataria este buna, iar preturile foarte mici. Daca veniti la Tulcea, ar trebui sa evitati restaurantele si terasele din centru, caci au preturi mari, comanda vine greu (1 ora am asteptat dupa saramura), si nici macar nu exista vreo vedere spectaculoasa.

Pe faleza exista mereu ceva de admirat. Dar sa ne intoarcem la Pelicam.

Fillmul My name is Salt (india/Elvetia, 2013) a castigat marele premiu al festivalului. Povestea despre familiile indiene care muncesc 8 luni in desert la colectarea sarii a fost premiata de juriul compus din egizorul Cristi Puiu, campionul olimpic Ivan Patzaichin si antropologul Michael Stewart.

Foto: Lucian Muntean

Ajungem si la Subcarpati, cei care au incheiat cea de-a treia zi de festival si ultima.

Vremea a tinut cu noi si de aceasta data. Au fost nori, insa ei s-au risipit o data ce MC Bean alaturi de echipa glorioasa au urcat pe scena. Piata Civica din Tulcea s-a umplut: au fost mai multi oameni decat la Baba Zula din Turcia (cei care au deschis festivalul). Copii care dansau, baietasii de cartier care aplaudau, parinti, domnisoare pe tocuri - probabil cei de la Subcarpati au avut cel mai "amestecat" public, iar asta nu a fost deloc rau.

S-a dat energie, s-a primit energie. Am dansat, am fluierat, am aplaudat si am cantat, asa cum am facut-o de atatea ori la Bucuresti. Numai ca pentru tulceni, era prima data cand auzeau live, la ei in oras, ritmul subcarpatic. Si le-a placut.

Sursa foto

Adevarul e ca nici nu stim cand au trecut cele 3 zile, caci timpul a "functionat" altfel in acest spatiu de festival. Voluntarii au alergat de colo colo si s-au aflat intr-o continua agitatie care nu s-a incheiat decat la petrecerea din ultima seara cand s-au aplaudat reciproc.

Va povesteam mai devreme de filmul Au bord du monde, despre cersetorii din Franta. Unul dintre personaje a fost intrebat la un moment dat "Care din posesiunile tale te fac fericit?". El a stat putin pe ganduri, apoi a raspuns ca nu isi gaseste fericirea in posesiuni...ca cel mai fericit e atunci cand simte mirosul de lenjerie curata sau cand observa lumea animalelor. La un moment dat a surprins doi porumbei care se bateau. Unul din ei a ramas pe asfalt, ranit. Atunci, vrabiutele au coborat din cuiburile lor si l-au protejat, l-au ajutat. Iar el era acolo si vedea tot acest spectacol, fiind fericit si coplesit in acelasi timp.

...asa ca mergeti in lume, calatoriti, veniti la festivaluri de film si de muzica si investiti in lucrurile care sa va faca mai fericiti. Momente memorabile, investiti in ele.

O parte din Tulcea pozata cu telefonul mobil:

La restaurantul Scorpionul de pe faleza