De vorba cu regizorii Fiona Gordon si Dominique Abel - cuplu in filme si in viata reala
*M-am dus la Paris ca sa vorbesc cu Fiona si Dom, dupa ce le-am vazut toate filmele in 2 zile. A fost ca un vartej neasteptat de "aceeasi lungime de unda" intr-o limba care m-a fascinat dintotdeauna - franceza. Si-am vazut in avanpremiera mondiala cel mai recent film al lor - Paris pieds nud.
Fiona Gordon si Dominique Abel sunt regizori, actori, scenaristi si dansatori. I-am descoperit din intamplare intr-o seara pe Tv 5 Monde unde am vazut filmul lor de debut l'Iceberg (2005). Si am ramas lipita de ecran pana la genericul de final.
Universul lor pe alocuri suprarealist dominat de personaje inspirate din filmul mut si desenele animate, in culori marine rupte de un rosu puternic iti ramane pe retina.
Si am inceput sa caut mai multe despre ei. Am vazut Rumba si La fee. Am citit toate interviurile si am aflat ca:
- sunt un cuplu atat in filme, cat si in viata reala
- s-au casatorit in 1987
- personajele lor poarta aceleasi nume ca in viata reala in toate filmele: Fiona si Dom
- Fiona e canadianca nascuta in Australia, Dom e belgian
...si ca au avanpremiera mondiala la Paris a celui mai recent film Paris pieds nus.
Asa ca am vorbit cu organizatorii, am luat un bilet de avion si m-am dus dupa ei. Si i-am intalnit in backstage la un pahar de vin.
Dominique sta drept, statura lui e impunatoare; e mai frumos in realitate decat in filme. Fiona e puternica si ii place sa divagheze in cautarea celui mai potrivit raspuns.
Dominique ramane scurt si la obiect pe tot parcursul interactiunii noastre, fiind totodata cald si extrem de personal. Ascultandu-l, ai senzatia ca e mare ordine in si intre gandurile lui. Fiona gesticuleaza mult. Sunt frumosi si isi respecta discursul unul altuia: nu se intrerup si, din cand in cand, se privesc admirativ.
Ce voiati sa deveniti cand erati mici?
Dom: Éboueur. Stii ce inseamna?
Nu, zic.
Dom: Cei care duc pubelele, care arunca gunoiul. Cand eram mic vedeam camioanele acelea mari si colorate, iar gunoierii aveau niste costume superbe portocalii.
Fiona: Eu am vrut sa devin comedianta. Dar mi-a luat MULT pana sa ma las sa imi doresc asta.
De ce?
Fiona: Parintii mei erau doctori, atunci si eu trebuia sa devin doctor. Cel putin asa credeam atunci. Dar iata.
V-ati casatorit in anul in care m-am nascut. Asta inseamna ca aveti o relatie matura. Care e secretul vostru?
DOM: Noi am inceput sa jucam impreuna inainte de a fi un cuplu. In mod oficial. Poate ca incepusem deja sa ne iubim dar...nu eram inca un cuplu. Studiam impreuna la Paris, ea venise din Australia, eu din Belgia. Nu stiu sigur, dar cred ca daca nu am fi fost un cuplu si pe scena, nu am fi ramas impreuna atata timp.
FIONA: Discutam mult in contradictoriu, mai ales cand lucram impreuna. Dar de aici se nasc ideile frumoase.
Cum s-a schimbat dinamica voastra de-a lungul anilor?
Fiona: Ne certam mult, mai ales in ceea ce priveste proiectele. Si am invatat cum sa facem asta fara sa ne afecteze viata personala. Mai lasam sa treaca niste timp sau fiecare se duce in alta camera. Gasim mereu o modalitate.
Dom: Uite, de exemplu acum lucram la noul film. Avem mai multe idei, dar niciuna nu e suficient de puternica, inca o cautam. Si avem mici perioade de izolare in care ne gandim separat la scenariu. Sau vorbim mult despre asta cand calatorim cu trenul de exemplu. De multe ori ne dam mailuri, chiar daca suntem in aceeasi casa.
Cum ajungeti la tipologia personajelor?
Fiona: Pornim de la un schelet pe care tot adaugam. Multe ne nasc din improvizatii de la filmare. Dupa ce filmam ne uitam noi 2, alteori mai chemam cativa oameni si decidem daca mergem sau nu mai departe, daca functioneaza sau nu, daca exista chimie. Sau renuntam.
Dom: E ca intr-o bucatarie, nu stim niciodata de unde pornim si unde ajungem. Inainte eram foarte naiv ca personaj si am avut nevoie sa film mai schematici, precum Popeye si Olive.
Fiona: Hiperanalizam. Vorbim mereu despre actiunile personajelor noastre. Uneori, ne apuca si paranoia. (rade)
Care este cel mai important lucru pe care l-ati invatat pana acum?
Dom: Adaptarea ca metoda de evolutie.
Fiona: Nimic nu e permanent.
Dom: Uite, de exemplu, in Rumba avem 2 oameni care pierd TOT. Si mie imi place mecanismul asta in care te duci pana la radacina ideii, cat mai in spate. Personajele pierd tot: casa, banii, iubirea, memoria. Si crezi ca s-a terminat totul pentru ei.
Fiona: E greu sa pornesti fara sa stii unde vrei sa ajungi, dar asta te scuteste de cai predeterminate si de clisee.
Ultima intrebare. Vreau sa o filmez cu mobilul. Ce e iubirea pentru voi?
Dom raspunde simplu: FIONA!
Fiona preia conceptul si-l intoarce pe 2 parti: Iubirea poate sa insemne multe lucruri: poate sa fie deloc violenta si extrem de adevarata sau violenta si temporara. Nu exista nimic absolut.
Interviul integral in limba franceza.
Cel mai recent film al lor "Paris pieds nus" te poarta printr-un Paris subtil, care devine personaj central, influentand scenariul si jocul actoricesc.
Cu momente vizuale de care iti amintesti apoi mergand pe strada, pe care iti vine sa le recreezi.
La final ne-am descaltat cu totii si ne-am privit picioarele. E o treaba extrem de personala - asta cu picioarele. Un alt soi de vulnerabilitate.
Tu ce parere ai?
Pentru a posta trebuie sa fii logat.