De vorba cu Luca Istodor, directorul Festivalului Super: "Dupa prima editie la Studio, mi s-a spus cat de buna e ideea, ca trebuie neaparat sa continui"

Share on FacebookShare on TwitterShare on Google+

Super este singurul festival de filme facute de adolescenti de la noi. Avand deja doua editii la activ, anul acesta Super va asteapta cu o gramada de evenimente misto, printre care o expozitie de arta vizuala, un curs de film, dar si petreceri si concerte, toate in perioada 11-14 iunie 2015.

Pentru ca am vrut sa aflam povestea unui festival neconventional, am stat de vorba cu Luca Istodor, directorul Super.

Luca are 18 ani si face filme inca de la 10 ani. De-a lungul timpului, s-a remarcat prin implicarea sa in diverse proiecte de voluntariat si este un sustinator activ al comunitatii LGBT.

Anul acesta da bacul (noi ii uram mult succes), dar asta nu l-a impiedicat sa se implice in organizarea mai multor evenimente, printre care Festivalul de film pentru nevazatori, despre care v-am povestit si noi acum ceva timp.

Mai departe, va lasam sa descoperiti un tanar super pasionat de ceea ce face, care a reusit sa puna pe picioare un proiect tare fain, cu si despre adolescenti.


Foto: Larisa Balta

Cum ti-a venit ideea festivalului Super?

Am chiar acum langa mine afisul de la primul Super- sunt screenshot-uri din filmele prezentate, puse unul langa celalalt, sunt scrise data, ora si locul pe fundal roz, verde si, respectiv, mov. Atunci nu exista un personaj Super, pe care sa il folosim, atunci n-aveam idee ca Super va deveni un festival, era doar o proiectie cu o singura ora stabilita, si cu doi parteneri media in partea de jos a afisului.

Acum vreo doi ani, a venit la mine o cunostinta care mi-a zis ca ar vrea sa isi prezinte filmul in liceul meu, ca el face filme si ar vrea sa faca un „turneu” cu ele prin licee. Mi s-a parut o idee buna, dar, cum si eu faceam filme, am vrut sa imi prezint si eu scurt-metrajele. Lucrurile au evoluat, s-au adaugat regizori si filme (m-am gandit: o proiectie dureaza cam o ora, nu se pot proiecta doar 2-3 filme scurte), si locatia s-a schimbat: am organizat evenimentul intr-un cinema „adevarat”, in loc sa il facem in liceu, unde conditiile de proiectie nu ar fi fost aceleasi si unde mi s-a impus ca filmele sa fie „evaluate” (aproape cenzurate) inainte, ca sa nu aratam nimic care ar putea fi „socant”.

Dupa prima editie la Studio, mi s-a spus cat de buna e ideea, ca trebuie neaparat sa continui, asa ca am creat o pagina de Facebook, care, dupa prima editie, a avut cam o suta de like-uri, si am zis: „anul viitor facem festival”. Si asa s-a intamplat. Si anul urmator, si anul de dupa, si, speram noi, cat mai multi ani in continuare.

Cine te-a sustinut in tot acest timp?

Parintii mei si bunica mea au fost constant acolo cand am avut nevoie de ajutor, mai ales ca mai aveau ceva „relatii” in presa si lumea cinematografica, pe care la inceput le-am folosit din plin. Abia apoi, cand am organizat editia a doua, am realizat ca se poate si fara relatii, intr-o zi cand am dat, fara prea mari sperante ca o sa iasa ceva, un mesaj catre o firma de tricouri, care ar fi urmat sa ne ajute cu un fel de „uniforma” pentru festival. Cei de acolo au raspuns, le-a placut ideea, si asa am incheiat primul parteneriat fara vreo relatie. Tin minte chiar ca una dintre persoanele de acolo m-a sunat la un moment dat ca sa stabilim o intalnire. Eram la mall si imi cumparam haine. M-am speriat destul de rau.

Oameni care m-au susținut au fost, evident, si cei din echipa, unii dintre ei au fost in public la prima editie si apoi au vrut sa ma ajute mai departe, altii s-au alaturat pe parcurs. Maria (Bacila), de exemplu, a facut personajul Super, face grafica si anul acesta ne-a facut si spotul animat. Teona (Galgotiu) a fost cea cu care am organizat, practic, editia a doua, un fel de Super-PR, care intre timp are o gama foarte diversa de atributii. Sandra, care anul asta e coordonatoare de voluntari, a fost voluntara (si parte a echipei) unor festivaluri mari de film, inclusiv manager de locatii la BIEFF. Andrei Lumpan a avut propria lui expozitie la 16 ani, si acum a organizat-o, impreuna cu echipa Super, pe a doua, expozitia colectiva „Cosmar”, cu aproximativ 100 de lucrari.

Si lista cu membrii echipei continua. Merita multumiri, evident, cei la UCIN, care au avut (si au) incredere sa ne dea sala, cei de la YouthBank care au pus un afis cu „cautam proiecte ale liceenilor” in Sava, eu l-am vazut, si asa am reusit sa obtin banii pentru editia a doua, cei de la CNC (da, am primit bani de la CNC), si Asociatia Vira, care ne-a ajutat cu tot ce am avut nevoie la editia de anul acesta.

Cum e sa fii directorul unui festival de film la 18 ani?

Pentru mine personal, inseamna ca trebuie sa fac totul foarte rapid, pentru ca am si scoala, am si examene, am si alte activitati, in afara de Super. Anul trecut, imediat dupa Super am plecat la Let’s Go Digital, la TIFF, apoi a trebuit sa iau o gramada de note, sa dau multe teste pe care le ratasem fiindca fusesem ocupat cu festivalul.

Anul asta tot timpul ma gandesc si la bac, imi sta cumva pe creier, fiindca dupa ce se termina festivalul mai am fix doua saptamani ca sa recapitulez si sa ma pregatesc serios pentru examen. Nu mai spun ca nu m-am putut abtine nici de la Bucharest Pride si la Festivalul de filme pentru nevazatori, unde am participat si am ajutat cu organizarea, ceea ce a luat, din nou, mult timp.

Partea surprinzator de buna, insa, este ca oamenii te iau mult mai în serios decat ne asteptam. Ma gandeam ca o sa existe persoane reticente, care, cand vad că suntem adolescenti, nu sunt tocmai incantati sa ne ajute, dar nu am dat peste prea multe astfel de cazuri. Iar cand am dat, am depasit cu mult orice asteptari ale celor care ne-au „subestimat”, si i-am lasat si pe ei la fel de mirati cum suntem, cateodata, si noi, cand ne uitam la cat de mult a crescut festivalul.

Cum a fost primit acest festival de catre tineri? Ce feedback ati avut pana acum?

Scopul Super, asa cum l-am vazut eu (/noi) initial, era sa incurajeze cinematografia printre liceeni, care sa faca mai multe filme stiind ca exista un loc unde sa le proiecteze, dedicat lor. Si s-a intamplat. Stim oameni care au facut filme special pentru Super, sau chiar persoane care s-au intalnit la festival si apoi s-au asociat pentru „noi productii”.

Feedback-ul a fost pozitiv, chiar daca la început eram putin dezorganizati si, din cauza asta, unii voluntari au renuntat la festival. Oamenii au fost atat de entuziasmati de idee si, de multe ori, de filmele prezentate sau de cursurile organizate, incat au trecut si peste micile defecte. Partea cea buna este ca invatam de la fiecare editie, ca inclusiv experientele negative de anul trecut au contribuit la a organizarea mai buna a festivalului anul acesta.


Editia Super 2014 - Sursa foto

Ce ne pregatiti in acest an?

Cinci proiectii de film, o expozitie colectiva, doua petreceri cu concerte, un curs de film.
Pe 11 iunie la Plantelor 47 are loc expozitia „COSMAR”, cu fotografie, pictura, grafica, banda desenata, instalatii si un performance- toate intr-o lumina obscura, potrivită cu tema. Vineri, pe 12 iunie- deschiderea oficiala a festivalului are loc la Studio, cu o selectie de filme in competitie. Tot vineri canta la Question Mark trupele „Haiducii” si „Kryptonite Sparks”. Pe langa filmele din concurs, va invitam la sectiunile „Spoof Box” (parodii) si „Human Rights” (filme care trateaza probleme sociale).

Duminica, la Carturesti, Ileana Birsan va vorbi despre cum ajung celebre scene din filme si despre diferentele din „copie” si „referinta”. Festivalul se termina cu decernarea premiilor (premiul publicului, premiul juriului si mențiunea juriului) si o noua petrecere in Question Mark. Programul complet aici.

Juriul, despre care vorbeam mai devreme, este format din Patrick Braila, activist trans* si regizor de film, Ivana Mladenovic, regizoarea „Turn Off the Lights”, Tudor Jurgiu, regizorul filmelor „Cainele Japonez” si „Nunta lui Oli”, Karin Budrugeac, jurnalista.

Inainte de festival a avut loc un atelier organizat de Asociatia Vira de aproximativ o luna, in care participantii au avut timupul si resursele necesare pentru a-si face propriul film documentar (care va fi proiectat la festival). Am mai organizat si Warm-up-ul Super, in luna mai, cu filme de cinemateca, despre care noi suntem foarte multumiti ca am avut ocazia sa le proiectam, si, care, poate, a contribuit putin la cultura cinematografica a spectatorilor.

Stiu ca ai regizat niste scurtmetraje. Ce proiecte ai in continuare?

Ultimul scurt-metraj regizat de mine a fost la TIFF, in cadrul Let’s Go Digital, anul trecut. A fost un scurt-metraj despre singuratate, despre o fata care rapeste „prieteni nocturni” ca sa ii tina de urat prin oras. Am filmat intr-un tren parasit din gara din Cluj, pe la 12 noaptea, pot sa zic ca o sa raman mult timp cu experienta asta in memorie.
Ceea ce stiu cu siguranta ca se va intampla in continuare este ca voi merge sa studiez in SUA, la Harvard, unde am fost acceptat. Probabil imi voi alege (desi se pot schima specializarile pana in anul doi) Studii Vizuale (film) si Studii de gen, sexualitate si feminism.

Vreau sa regizez in continuare filme, dar in acelasi timp a aparut o noua pasiune: lupta pentru drepturile LGBT (ca voluntar la Accept, am organizat mai mult evenimente, si acum ma ocup de un grup de suport pentru parinti ai persoanelor LGBT, primul de acest tip din Romania). Vreau sa alternez sau chiar sa combin cele doua domenii- prin filme cu tematica queer, organizand festivaluri de film care sa contina astfel de filme, etc.

Daca vreti sa fiti la curent cu activitatea celor de la Super, puteti urmari site-ul lor si pagina de Facebook.




Nici un comentariu inca

Pentru a posta trebuie sa fii logat.

Evenimente promovate pe Metropotam

Locuri promovate pe Metropotam

Filme


Cinefili

Star Wars: The Last Jedi?
|Rezultate|Alte sondaje