De vorba cu agentul Georg Georgi, fondatorul Das Imperium- “Daca vrei sa-ti faci o iubita, trebuie sa iesi din casa.”

Share on FacebookShare on TwitterShare on Google+

“Toti cei care erau prezenti in sala la conferinta vor ceva. Ma intereseaza in mod special cei care nu vor acel ceva.”

Auzisem numai din filme de jobul de agent, insa nu i-am dat prea multa importanta in trecut: era omul ala de legatura care trebuia sunat initial pentru a intra in contact cu un superstar sau fotbalist. El decidea ce contracte sa semneze si ce proiecte sa preia vedeta. Era cel care avea primul si ultimul cuvant de spus in orice colaborare din industrie. Era un fel de “tipul de la Resurse Umane” intr-un ansamblu de tip star system.

Sambata dimineata ploua marunt in timp ce ma indreptam spre cinema Elvira Popescu, locul unde avea loc conferinta Managing Talents din cadrul Les Films de Cannes a Bucarest. Erau invitate patru persoane din industrie, patru agenti din Statele Unite, Irlanda si Germania: Ilene Feldman, Avy Kaufman, Richard Cook si Georg Georgi.

14721579_1267809703277122_5471744337808844107_n.jpg
Georg Georgi de vorbă cu presa
Photo Credits: Ionuț Dobre

Aveam ochelarii aburiti in timp ce imi cautam un loc in sala. Nu prea am avut succes: sala era arhiplina cu actori si regizori tineri carora li se putea citi in ochi dorinta de a face film. Georg Georgi era in fata noastra si ne impartasea cateva dintre experientele din cariera sa de pana acum. L-am recunoscut imediat dupa excentricitatea vestimentara; el era cel pe care urma sa il intervievez. A urmat un panel cu cei patru in care au raspuns intrebarilor publicului. Atunci am aflat perspectiva unui actor din Romania, despre lipsa unui sindicat care sa ii reprezinte si dificultatea castingurilor. Am aflat diferenta dintre un self tape si un showreel, impasurile prin care trec actori pe care ii consideram “lansati” si imposibilitatea de a schimba paleta rolurilor (ex: de la comedie la drama si viceversa).
Georg Georgi este fondatorul unei importante agentii (Das Imperium) care reprezinta numerosi actori europeni, printre care Cristina Flutur si Cosmina Stratan, si unul dintre fondatorii Tryangle Inspiration Pictures GmbH, o casa de productie de continut transmedia & branded entertainment, despre care am vorbit mai multe in cadrul interviului.

 M-am documentat putin despre alegerile tale inainte sa devii agent si am aflat ca ai fost student la Politehnica din Jena si la Scoala de Balet din Leipzig. Care au fost circumstantele care te-au determinat sa schimbi directia catre industria filmului?

Daca ar fi sa rezum totul la un singur cuvant, acesta ar fi viata. Eram dansator in perioada in care zidul a fost daramat (n.r. Zidul Berlinului, noiembrie 1989) si nu mai puteam continua in felul in care ma vedeam la acea vreme. Nu voiam sa ocup un post oficial ca dansator intr-un teatru, voiam sa devin freelancer si era destul de greu in acele imprejurari. Printr-un accident, am fost intrebat de un prieten dintr-o agentie de modeling daca vreau sa ma alatur lor si asa am ajuns in aceasta zona de interes. Unul dintre modele a primit o oferta de a juca intr-un film si m-a rugat sa ii fiu manager. In fine, asta a fost, pe scurt, traiectoria mea de la dansator, model si apoi agent.

Care este stilul de viata al unui agent – in special unul care calatoreste mult?

Cred ca este diferit fata de perceptia majoritatii oamenilor. Este impartita in mai multe sarcini: trebuie sa organizez toate aceste calatorii si trebuie sa am grija de viata personala - am doi copii. De multe ori, asta inseamna sa nu mananc bine sau la ore regulate din cauza evenimentelor sau a proiectiilor succesive. Dar faptul ca stau aproape de artisti si tinere talente imi da o mare satisfactie.

14729404_1267809709943788_852220555966099543_n.jpg
Georg Georgi de vorbă cu presa
Photo Credits: Ionuț Dobre

Povesteste-mi putin despre cum alegi oamenii cu care lucrezi – sau pe care ii reprezinti – si despre acel “nod in stomac” despre care mentionai in timpul conferintei?

Pe cei mai multi dintre ei ii cunosc in cadrul festivalurilor, cum este si Les Films de Cannes a Bucarest. Alteori imi sunt recomandati de oamenii cu care deja lucrez. De cele mai multe ori nu se intampla sa colaborez cu cei care imi cer in mod direct acest lucru sau care imi trimit showreeluri. Ma uit peste ele, le studiez, dar in 95% dintre cazuri le dau la o parte; incerc sa nu ma las manipulat de cele mai importante simturi, cum sunt vazul si auzul. Incerc sa ma intalnesc cu persoana intr-o situatie “inocenta”, desi stiu ca toata lumea joaca un rol, intr-un fel sau altul. Ma bazez mai mult pe experienta personala. Nu ma intereseaza atat de mult daca un actor este de succes, dar as minti daca as spune ca nu iau si asta in considerare atunci cand am de luat o decizie. Pana la urma, la finalul lunii, chiria trebuie platita. Dar incerc in permanenta sa nu fac tot ce asteapta lumea de la mine. Arta este moneda mea de schimb. Mananc arta, tin o dieta numai cu arta. Nu poti hrani sufletul cu bani.
Este foarte greu sa descrii aceste sentimente care provin din intuitia ta. Noi, oamenii, suntem niste adunaturi de atomi si molecule care relationeaza unele cu altele. Nu putem explica de ce se intampla asta, dar se intampla. La fel este si cu iubirea, nimeni nu o poate explica, dar ea exista. Acest lucru poate fi extrapolat si la industria filmului.

In timpul conferintei, ai mentionat-o de mai multe ori pe bunica ta. Spune-mi, te rog, mai multe despre relatia ta cu ea si influenta pe care a avut-o in viata ta.

Cea pe care o numesc bunica a fost de fapt strabunica mea. Era complet pura si inteleapta si se intreba in permanenta ce poate insemna viata. Nu ma sfatuia niciodata, imi dadea exemple din care extrageam singur foloasele. M-a invatat sa incerc sa vad toate fatetele unui lucru inainte de a-l judeca sau a lua o decizie. Pe vremea cand mi le spunea nu le intelegeam, a fost nevoie sa treaca multi ani pana sa realizez importanta lucrurilor pe care mi le spunea.
Am aflat ca lumea e bazata mai mult pe experiente, decat pe cunostinte si, din acest motiv, mi-a fost destul de dificil sa stau pe acel scaun de pe scena din timpul conferintei si sa spun niste lucruri care poate nu sunt total corecte sau care nu sunt relevante pentru acel public. Trebuie sa te intrebi ce vrei sa devii si ce vrei sa obtii din aceasta experienta particulara; sa te intrebi ce ai si ce vrei sa oferi mai departe catre aceasta lume.

14656359_1267809716610454_2513289411484553255_n.jpg
Georg Georgi de vorbă cu presa
Photo Credits: Ionuț Dobre

Ai specificat faptul ca nu inchei niciun contract, toate colaborarile sunt bazate pe incredere. Tinand cont de experientele tale anterioare si de faptul ca ne invartim intr-un domeniu destul de dificil, unde isi are radacinile increderea de care dai dovada?

Daca vor sa plece, vor pleca oricum. Cu siguranta este ceva ce are legatura cu stima de sine; inca am asa ceva. Nu poti tine un om in posesia ta. Nefiind o siguranta fizica, cred ca toti ne implicam mai mult in relatia noastra.
Imi place sa simt ca iau parte la constructia unor lucruri importante. Daca cineva cu care colaborez vine si imi spune ca vrea sa plece in alta parte, sa ia un alt tren, nu am de ce sa il opresc. Vreau sa simt ca ajut. Cel mai important lucru pe care l-am invatat este sa iau binele din rau. Cred ca nu e nimic care sa ii poata tine langa mine, daca ei vor sa se duca in alta parte. Atunci de ce ar trebui sa implic avocati? Cred in ceea ce fac, cred in munca mea si imi dau toata silinta. Tot in acest fel, eu am libertatea de a-mi schimba perceptia asupra lucrurilor. Mi s-a intamplat destul de des.
Construim un grup care vrea sa inspire si nu se ia prea in serios. Toti oamenii din aceasta industrie isi dau prea multa importanta. Cred ca au nevoie de oameni ca noi pentru a nu se plictisi.
Au fost momente in care cei cu care lucrez au avut nevoie de o dovada materiala a colaborarii noastre. Pentru asta ma roaga sa facem impreuna un selfie, pentru a le putea arata altora ca noi lucram impreuna. Iar eu le spun sa isi faca poza singuri si sa le arate cine sunt ei, nu cu cine lucreaza.
Asta ma face sa revin la un subiect discutat in cadrul conferintei: este foarte important sa fii constient de ceea ce faci pentru a deveni ceea ce este considerat “de succes”. Bunica mea spunea mereu: “daca vrei sa iti faci o iubita, trebuie sa iesi din casa”. Trebuie sa faci acea oferta, sa ceri acel serviciu, sa te interesezi de locurile disponibile, dar trebuie sa te duci unde este nevoie de tine, nu viceversa.

Este mai bine pentru un actor sa fie reprezentat de o agentie?

Da, pentru ca aceasta industrie si-a creat propriul set de reguli si un agent devine un fel de protectie pentru ei in fata a tot ceea ce inseamna negocieri si semnari de contracte. Rolul agentului este de a crea o rampa intre cele doua parti si, de cele mai multe ori, el este cel care ajunge la un compromis. Nu stiu care este situatia in Romania. In Germania s-a infiintat un sistem bazat pe favoritism, un sistem in care cei de la coada, cei defavorizati, sunt actorii. Daca ai curajul sa spui “nu-mi pasa deloc de acest sistem” (ceea ce este destul de atractiv), te vor amenda. Dar daca esti si bun, te vor lua in echipa lor, pentru ca asta le spune ca esti unic.
Toti cei care erau prezenti in sala la conferinta vor ceva. Ma intereseaza in mod special cei care nu vor acel ceva. De exemplu, mi-a fost recomandata, la un moment dat, o tanara care lucra intr-un bar si nu isi dorea sa devina actrita. Cel care mi-a prezentat-o mi-a spus ca e foarte talentata. Ea avea o experienta de viata bogata si m-a sfatuit sa ii dau cel mai greu job pe care il am, sa vada daca poate face fata. Asa am ajuns sa lucram impreuna. Un alt exemplu ar fi editorul clipului pe care l-am prezentat. Este o poveste similara, el fiind tobosar intr-o trupa.

Ce sfat i-ai da unui aspirant la jobul de agent intr-o tara fara agenti?

Singurul sfat pe care l-as putea da este sa inceapa si sa nu faca ceea ce crede ca face un agent, sa isi creeze propriul stil si mod de lucru. De exemplu, eu nu spun niciunui actor ce trebuie sa faca, la ce petrecere sa mearga sau cum sa se imbrace. Nu vreau sa fac asta. Jobul de agent nu este cliseul arhicunoscut in care un impresar se scalda in bani si conduce masini scumpe. Mi-a luat mult timp sa invat acest lucru. Pentru mult timp, nici nu am avut masina. Totul incepe in momentul in care cineva il incepe. Cineva trebuie sa aiba curajul sa lupte pentru asta.

Este excentricitatea un avantaj?

Tot ce spunem in timpul conferintelor este o imagine romantizata a lucrurilor. Am invatat ca trebuie sa stabilesti clar care este situatia - cat mai clar cu putinta – si sa nu construiesti o imagine idilica a lucrurilor. Suntem cu totii crescuti si educati in acest mod, pentru ca invatam felul parintilor nostri de a vedea lumea iar ei, la randul lor, au invatat-o de la parintii lor. Tin minte ca in momentul in care primeam bani din partea celui pe care il numeam tata, tot el imi spunea cum sa-i cheltuiesc.
Nu este o parte a culturii noastre sa contestam regulile si stilul de viata al altora. Dar este in ADN-ul nostru sa devenim elementul revolutionar din societate. Am simtit in permanenta o tensiune intre mine si sistem. Daca esti diferit, lumea iti pune o eticheta; in cazul meu, m-au aruncat in categoria homosexualilor si am fost de multe ori agresat fizic. La un moment dat, aproape am intrat in coma. Dar toate aceste obstacole m-au facut cine sunt astazi, m-au ajutat sa progresez. Trebuie sa chestionezi in permanenta asteptarile sau perceptia altora despre tine sau despre lucruri in general.

14650713_1267809329943826_1632676247561575571_n.jpg
Georg Georgi de vorbă cu presa
Photo Credits: Ionuț Dobre

Cinemaul, asa cum il cunoastem, se modifica in fata noilor forme de limbaj si sisteme de distributie, cum ar fi 3D, 4D, Realitate Virtuala, chiar si vlog-urile de pe youtube. Stim ca filmul este prezentat in festivaluri si in sali de tip multiplex, videoclipurile sunt difuzate la tv si online. Spune-mi, te rog, mai multe despre distributia continutului de tip branded si transmedia.

Totul tine de perceptia mea asupra acestei afaceri si despre cum functioneaza. Am ajuns intr-un punct in care toti folosim produse. In momentul in care in joc exista produse similare, cum putem decide ce produs este mai bun decat celalalt? Povestea face diferenta. Din acest motiv, marile companii finanteaza festivaluri din domeniul culturii. In acest fel, spectatorul acestui festival se va regasi in produs. A fost nevoie sa folosim aceste informatii pentru a crea un tip de reclama care nu scoate in evidenta numele brandului. Asa s-a nascut continutul de tip satelit bazat pe transmedia, pe viral, creat pentru a forma awareness, pentru a strange bani. Orice lucru nou are nevoie de un risc. Finantatorii ne arata cu degetul, vor mereu o cale sigura catre profit. Ne cer sa le demonstram ca isi vor recupera banii. Pana la urma, este o speculatie. Si le spun simplu: “nu stiu”. Nu stiu daca va veti recupera banii si este o investitie pe termen lung. Dar daca ei cred in puterea povestii si a storytelling-ului, atunci vom colabora si ne vom intelege de minune.

Poti da mai multe informatii despre procesul in sine?

Pentru asta vreau sa dau un exemplu, un film la care lucrez in acest moment, un scenariu despre schimbarile climatice ale planetei. Un baiat incepe sa isi puna intrebari in legatura cu generatia adultilor. A inceput sa observe diferente intre ceea ce i se spune lui sa faca – ce ar trebui sau ceea ce “e bine” sa faca – si modul in care se comporta ei. Totul se intampla aproape de desert, in California - care este intr-un proces amplu de desertificare si oamenii trebuie sa rationalizeze apa pe care o folosesc. Toate aceste probleme sunt discutate in media si in aceasta familie, dar se comporta in continuare ca si cand problema nu ar exista: fac dusuri lungi si consuma multa apa. L-am folosit pe baiat ca figura iconica pentru a sugera aceste diferente. El este cel care consuma multa apa. Am folosit aceasta poveste pentru a organiza evenimente caritabile la care ni s-au alaturat artisti si muzicieni; ei au transmis mai departe mesajul in festivaluri. Am facut ceva asemanator cu Ice Bucket Challenge: am creat ceva foarte simplu – si chiar distractiv – pentru a produce awareness in cazul unei anumite probleme. Daca transmiti mai departe catre 25 de persoane si ele continua in acelasi fel, ideea ta se propaga exponential.

Plecand de la ideea ca transmedia este considerata o forma inovativa de limbaj si distributie in momentul prezent, cum crezi ca va arata viitorul cinemaului si al divertismentului peste 50 de ani?

Este dificil pentru ca sunt doar speculatii. In acest moment, exista doua directii: prima este de a privi inainte, catre Realitatea Virtuala, a doua este de a privi inapoi. De exemplu, noul film al lui Jim Jarmusch (n.r. Paterson, 2016) este oldschool, este despre un barbat care nu are nici macar smartphone.
Este interesant sa-mi observ copiii, sa vad ce este important pentru ei, pentru noua generatie si de ce; ii intreb des “de ce?”. Oamenii au avut intotdeauna nevoia de a capta viata si, de aceea, avem arta. Fara arta suntem morti. Aceasta nevoie se manifesta de cand exista omenirea, deci va exista si peste 50 sau 100 de ani.
Ma bucur ca am luat parte la ceea ce se poate numi “o lume analogica”. Ea inca exista, dar copiii mei nu stiu foarte multe despre ea. Suntem o generatie norocoasa pentru ca am putut observa ambele lumi.


Aici se incheia interviul nostru. Am coborat scarile de la Point (Eremia Grigorescu 10), localul care a gazduit interviul si pe care il recomand cu caldura, si am continuat amical discutia. Mi-a recomandat dialogurile dintre Krishnamurti si David Bohm, in special “From Will to Be”, dialoguri ce se gasesc la discretie pe youtube. A subliniat ca in tot procesul de facere al unui film, scenariul este singurul care nu se poate repara la montaj. A ridicat in slavi filmul The Handmaiden (r. Chan-wook Park, 2016) si mi-a urat spor pe mai departe. Ne-am luat la revedere in timp ce mangaiam o pisica neagra.

*articol scris de Claudiu Iordache



Nici un comentariu inca vrei sa comentezi?

Evenimente promovate pe Metropotam

Locuri promovate pe Metropotam

Filme


Cinefili

Unde va place sa vedeti filme 3D in Bucuresti?
|Rezultate|Alte sondaje