Top: Lumi paralele in filme - de la realitate la imaginar
Ideea a venit vazand lumea imaginara a Dr. Parnassus, si cand am inceput lista asta aveam in ea vreo 5-6 filme. Analizand apoi ce s-ar mai putea incadra sub eticheta "lume paralela", nu ca univers SF, ci ca productie imaginara a mintii cuiva, evidenta doar siesi sau poate si celor din jur, am ajuns la titlurile de mai jos, in care realitatea se suprapune pe irealitate si posibilul pe probabil, impartite in patru categorii: lumea zapacificanta a filmelor lui Charlie Kaufman, eu cu mine si cu schizofrenicul meu, lumea viselor si a magiei si, in cele din urma, universurile posibile.
Atentie, pe alocuri se gasesc spoilere!
Kaufman a reusit imposibilul: sa obtina o nominalizare la Oscar pentru fratele sau geaman fictiv, Donald Kaufman, personaj (si co-autor, tot fictiv) al filmului Adaptation (aka Hotul de orhidee). Si pentru isprava asta, filmele lui Charlie Kaufman stau in pole position in lista noastra despre amestecul discret al realului si al imaginarului.
Being John Malkovich (1999) - regizat de Spike Jonze, este povestea unui papusar care gaseste accidental o poarta, un tunel, catre mintea actorului John Malkovich (jucat de el insusi), unde revine din ce in ce mai des ca sa "locuiasca", pentru a descoperi ulterior ca nu e singurul care stie secretul locuirii unui alt trup, ci ca exista o lista intreaga "de asteptare" la poarta mintii lui John Malkovich.
Adaptation (2002) - tot o opera Kaufman-Jonze, este de data asta povestea fictiva a lui Charlie Kaufman insusi... impreuna cu fratele sau geaman Donald (amandoi jucati de Nicolas Cage, intr-unul dintre rolurile sale cele mai reusite). Amandoi scenaristi, Donald incepator, comercial si cu neasteptat succes, Charlie in mijlocul unei crize de viata si de inspiratie, e povestea incercarii de a adapta pentru ecran o carte despre un crescator de orhidee, poveste "adevarata" care se intrepatrunde imperceptibil cu chinurile facerii scenariului lui Charlie. Farsa jucata privitorului este suprapunerea mai multor "realitati": a adevaratului Kaufman, pe care ti-l imaginezi in propriul sau cap, scriind scenariul Adaptation; a alter ego-ului sau in film, scriind scenariul Hotului de orhidee, a fratelui geaman, si in ultimul rand a "povestii adevarate" a hotilor de orhidee.
Eternal Sunshine of the Spotless Mind (2004) - am stat sa ma gandesc mult daca sa includ Eternal Sunshine in lista asta de filme. Nu e chiar vorba de imaginar, ci de rasucirea sertarelor memoriei, ca la un cub Rubik. Si mai mult, de stergerea ei ca pe o caseta pe care vrei sa o refolosesti. Poate ar fi stat mai bine alaturi de Memento intr-o alta lista (viitoare): cum sa faci puzzle din memorie in 10 filme bune.
Synecdoche New York (2008) - Inapoi la lumile imaginare si crizele de identitate ale lui Kaufman. Ar fi trebuit sa-l regizeze tot Jonze, dar acesta fiind ocupat cu Where the Wild Things Are, la regie a trecut chiar Charlie Kaufman. Si a facut treaba buna. Povestea e greu de reprodus, in mare este vorba de opera unui regizor de teatru, care isi transpune toata viata, cu temerile, psihozele, frustrarile si dorintele intr-o piesa de teatru care nu se termina decat odata cu autorul ei. Suprapunerea en abime a piesei in piesa e greu de urmarit, spre sfarsit Kaufman le impleteste cu o abilitate extraordinara, iar privitorul nu mai stie exact ce vede, fictiunea teatrala sau realitatea regizorului. In rolul principal joaca excelent Philip Seymour Hoffman.
.
Cele mai bune filme despre lumi paralele imaginare care se suprapun, spre confuzia publicului, peste realitate, sunt cele cu schizofrenici si personalitati multiple, alaturi de care am adaugat si pe cele cu doppelgangeri, si pe cele in care tu, ca privitor, doar crezi ca personajul e deranjat bine la etajul superior, afland abia la sfarsit ce se intampla.
Nu chiar cea mai buna dintre acestea, dar cu siguranta demna de vazut si de tinut minte este MPD Psycho, aka Multiple Personality Detective Psycho - Kazuhiko Amamiya Returns, o mini serie pentru televiziune facuta de Takashi Miike dupa o serie manga. O recomandam doar celor cu nervi tari si o pasiune pentru filmele lui Miike, este grea si incurcata ca un cosmar din care nu te mai trezesti, sangeroasa la superlativ, absolut bolnava, film horror, desen animat. Povestea e foarte greu de urmarit, personalitatea personajului principal oscileaza intre un detectiv, un psihopat si un politist, toti in cautarea unui ucigas in serie, sub cantecul hipnitic de sirena al unui rock star decedat, Lucy Monostone.
Shutter Island - Daca nu l-ati vazut inca, n-o sa va divulgam prea multe despre el - ultimul film al lui Scorsese se petrece intr-un sanatoriu de pe o insula, unde doi detectivi sunt trimisi sa investigheze o disparitie misterioasa, trezindu-se intr-o lume in care nimeni nu pare sa fie cine pretinde, intr-o conspiratie generala in care numai personajul principal e cu capul pe umeri. Pana la proba contrarie... sau contrarianta, care lasa privitorul in urma cu cateva pagini.
Abre los ojos (1997 Alejandro Amenábar) si Vanilla Sky (2001, Cameron Crowe) sunt originalul si remake-ul aceleiasi povesti, in care personajul principal apeleaza (urmeaza spoilere, dar banuim ca toata lumea le-a cam vazut pe amandoua) la un serviciu de extindere a vietii prin vise lucide, in care viata reala e suprapusa pe o realitate artificiala, pe posibilitati din care deriva alte cursuri ale vietii si care modifica memoria. Suna complicat, dar ideea a prins si a fost reciclata in multe alte filme dupa aceea.
The Lazarus Project (2008, John Patrick Glenn)- ca si in Abre los ojos / Vanilla Sky, personajul principal (urmeaza spoilere majore) e un puscarias... "reformat" cu un program de stergere a memoriei. In loc sa ii condamnam la moartea fizica, ii condamnam la moartea memoriei, le spalam creierele, le bagam alte amintiri si speram ca cele vechi sa nu le revina. In Lazarus Project insa amintirea vietii vechi intervine ca un vis, ca o viata anterioara, ca un deja vu despre care nu stii daca s-a intamplat, se va intampla sau daca pur si simplu ai visat.
The Machinist / El Maquinista (2004, Brad Anderson), cunoscut multora ca fiind filmul pentru care Christian Bale a slabit 28 kg, ajungand slab ca o grisina de 54 de kg. Pana la sfarsitul culminant care dezvaluie adevarul, filmul e un thriller aproape fantastic, o haituiala obsesiva dupa un om care nu exista, intr-un joc sangeros de spanzuratoarea, in care banuiesti lumi paralele, cronologii amestecate, amintiri retraite si reformulate.
Waking Life (2001, Richard Linklater) este un lung metraj de animatie facuta prin metoda rotoscopiei (peste filmarea reala este suprapus un "strat" de desen, care copiaza fidel miscarile, figurile, actiunea, ca in A Scanner Darkly, spre exemplu). Mai putin film artistic, cat mai degraba un fel de documentar artistic, e o serie de intalniri dintre personajul principal si alte personaje, in stari care par de trezie, dar se dovedesc a fi vise (de fiecare data cand ai dubii daca esti sau nu intr-un vis, incearca sa stingi lumina, invatam din Waking Life; in vise cica nu reusesti). Fara un fir narativ concret, filmul filosofeaza pe marginea viselor, a constiintei, a realitatii si memoriei individuale sau colective.
La science des reves (2006, Michel Gondry) este o coproductie franco-italo-spaniola cu Gael García Bernal si Charlotte Gainsbourg, in care personajul principal traieste pe jumatate in vis, ajungand sa nu mai stie cand se termina starea de somn (titlul in engleza este chiar The Science of Sleep) si cand incepe cea de trezie. Farmecul filmului il dau mai ales scenele partial animate (stop motion), forma sub care sunt reprezentate momentele de vis, o lume fantastica de carton si celofan.
.
The Imaginarium of Dr. Parnassus - ultimul film al lui Terry Gilliam e un trip care te innoada si deznoada ca pe o contorsionista, apoi te zapaceste ca un hipnotizator, te ameteste ca un carusel, te vrajeste ca un prestidigitator. E o lume fantastica a oglinzilor magice si a imaginatiei, in care nu stii nici un moment cand ai trecut "pe partea cealalta", iar faptul ca actorul principal (Heath Ledger) a murit in timpul filmarilor si a fost inlocuit de alti trei actori nu face decat sa adanceasca dezorientarea si sa tulbure incercarile privitorului de a vedea acest film "rational".
Finding Neverland (2004, Marc Foster) este povestea cvasi-biografica a scriitorului J.M. Barrie si a inspiratiei pentru Peter Pan. Cu Johnny Depp in rolul lui Barrie, e un film in care lumea de basm a Neverland-ului isi face trecerea subtil in realitate, aducandu-ti in memorie, aproape ca un making of, sau ca un documentar, scenele memorabile din Peter Pan (animatia Disney din '53 este inca unul dintre filmele mele preferate).
The Fountain (2006, Darren Aronofsky) - alt exemplu de transfer al cuvantului scris in viata reala, dar mult mai complicat de atat, The Fountain, cu Hugh Jackman si Rachel Weisz, e un film fantastic (cu o coloana sonora dementiala, marca deja clasica Clint Mansell, mentionata si in lista noastra de aici), in care legenda e mai vie decat viata, in care sferele se suprapun si metafora povestii domoleste tristetea existentei.
Donnie Darko (2001, Richard Kelly), film care a ajuns in doar o decada de la aparitie la rangul de "cult movie", cum se intampla cu mai toate realizarile cinematografice care iti pun nitel mintea pe bigudiuri. Si Donnie Darko o face cu brio, in primul rand aducand in prim plan un personaj devenit antologic, iepurele Frank, hidos ca un cosmar si amenintator ca o prevestirea rea... ceea ce si face; sau este. Universul dublu si ne-posibil din film e dezvaluit, spre oroarea privitorului care nu mai intelege nimic, abia la sfarsit.
Mr. Nobody (2009, Jaco Van Dormael) e ultimul om care in anul 2092 va mai muri de batranete pe Pamant. La varsta de aproape 120 de ani Mr. Nobody nu isi mai aminteste exact viata... si face din ea mai multe. Vreo 3 la inceput, mai apoi multiplicate. Si totul porneste, ca si in Butterfly Effect, de la alegerile constiente facute in copilarie si adolescenta, care i-ar fi putut duce viata pe fagase incredibil de diferite. Nu stii exact ce s-a intamplat, iar lumile posibile ti se arata abia mai tarziu, la inceput esti confuz de cronologia amestecata si de schimbarile frecvente ale personajelor, terminand prin a fi captivat de frumusetea trecerilor dintr-o lume in alta (si de curiozitatea acuta "cum o fi fost, de fapt?!").
The Butterfly Effect (2004, Eric Bress si J. Mackye Gruber) - un film de referinta pentru calatoria in timp si a lumilor posibile. Mergand lax pe principiul actiunii si reactiunii si pe teoria batailor aripilor de fluture care pot produce un uragan pe partea cealalta a globului, e un film care abordeaza intr-un stil dinamic o idee des speculata: schimbarile din trecut afecteaza dramatic prezentul... sau, ca sa abstractizam, orice mic detaliu poate avea efecte surprinzatoare, pe care nici nu le poti prevedea... iar cu greutatea asta traiesti si iei decizii zilnic. Probabil de aceea nu vom avea niciodata o masinarie de calatorie in timp.
Minority Report (2002, Steven Spielberg), ecranizare a povestiii omonime a lui Philip K. Dick, este un film de referinta pentru realitatea posibila, care aici ne este accesibila prin rapoartele unor "precognitivi" care vad viitorul (ca metoda de profilaxie a crimei), iar prezentul ia masuri, stergand... "prevenind" ceea ce inca nu a fost scris.
eXistenZ (1999, David Cronenberg) - nu este chiar despre un univers posibil, ci despre unul virtual, e vorba despre testarea unei generatii noi de jocuri video, in care jucatorul intra cu totul, absorbit de realitatea virtuala, fara sa poata face diferenta intre joc si viata, deformandu-le pe amandoua.
Ultimul, dar nu cel din urma, fara descriere, fara introducere, pentru ca metropotam a vorbit despre el pe larg aici, Inception, de Christopher Nolan.
Lista noastra nu este completa, mai asteptam sugestii de titluri care ar merita incluse aici. Cine incepe?
Atentie, pe alocuri se gasesc spoilere!
Being Charlie Kaufman
Kaufman a reusit imposibilul: sa obtina o nominalizare la Oscar pentru fratele sau geaman fictiv, Donald Kaufman, personaj (si co-autor, tot fictiv) al filmului Adaptation (aka Hotul de orhidee). Si pentru isprava asta, filmele lui Charlie Kaufman stau in pole position in lista noastra despre amestecul discret al realului si al imaginarului.
Being John Malkovich (1999) - regizat de Spike Jonze, este povestea unui papusar care gaseste accidental o poarta, un tunel, catre mintea actorului John Malkovich (jucat de el insusi), unde revine din ce in ce mai des ca sa "locuiasca", pentru a descoperi ulterior ca nu e singurul care stie secretul locuirii unui alt trup, ci ca exista o lista intreaga "de asteptare" la poarta mintii lui John Malkovich.
Adaptation (2002) - tot o opera Kaufman-Jonze, este de data asta povestea fictiva a lui Charlie Kaufman insusi... impreuna cu fratele sau geaman Donald (amandoi jucati de Nicolas Cage, intr-unul dintre rolurile sale cele mai reusite). Amandoi scenaristi, Donald incepator, comercial si cu neasteptat succes, Charlie in mijlocul unei crize de viata si de inspiratie, e povestea incercarii de a adapta pentru ecran o carte despre un crescator de orhidee, poveste "adevarata" care se intrepatrunde imperceptibil cu chinurile facerii scenariului lui Charlie. Farsa jucata privitorului este suprapunerea mai multor "realitati": a adevaratului Kaufman, pe care ti-l imaginezi in propriul sau cap, scriind scenariul Adaptation; a alter ego-ului sau in film, scriind scenariul Hotului de orhidee, a fratelui geaman, si in ultimul rand a "povestii adevarate" a hotilor de orhidee.
Eternal Sunshine of the Spotless Mind (2004) - am stat sa ma gandesc mult daca sa includ Eternal Sunshine in lista asta de filme. Nu e chiar vorba de imaginar, ci de rasucirea sertarelor memoriei, ca la un cub Rubik. Si mai mult, de stergerea ei ca pe o caseta pe care vrei sa o refolosesti. Poate ar fi stat mai bine alaturi de Memento intr-o alta lista (viitoare): cum sa faci puzzle din memorie in 10 filme bune.
Synecdoche New York (2008) - Inapoi la lumile imaginare si crizele de identitate ale lui Kaufman. Ar fi trebuit sa-l regizeze tot Jonze, dar acesta fiind ocupat cu Where the Wild Things Are, la regie a trecut chiar Charlie Kaufman. Si a facut treaba buna. Povestea e greu de reprodus, in mare este vorba de opera unui regizor de teatru, care isi transpune toata viata, cu temerile, psihozele, frustrarile si dorintele intr-o piesa de teatru care nu se termina decat odata cu autorul ei. Suprapunerea en abime a piesei in piesa e greu de urmarit, spre sfarsit Kaufman le impleteste cu o abilitate extraordinara, iar privitorul nu mai stie exact ce vede, fictiunea teatrala sau realitatea regizorului. In rolul principal joaca excelent Philip Seymour Hoffman.
.
I'm a schizophrenic and so am I?
Cele mai bune filme despre lumi paralele imaginare care se suprapun, spre confuzia publicului, peste realitate, sunt cele cu schizofrenici si personalitati multiple, alaturi de care am adaugat si pe cele cu doppelgangeri, si pe cele in care tu, ca privitor, doar crezi ca personajul e deranjat bine la etajul superior, afland abia la sfarsit ce se intampla.
Nu chiar cea mai buna dintre acestea, dar cu siguranta demna de vazut si de tinut minte este MPD Psycho, aka Multiple Personality Detective Psycho - Kazuhiko Amamiya Returns, o mini serie pentru televiziune facuta de Takashi Miike dupa o serie manga. O recomandam doar celor cu nervi tari si o pasiune pentru filmele lui Miike, este grea si incurcata ca un cosmar din care nu te mai trezesti, sangeroasa la superlativ, absolut bolnava, film horror, desen animat. Povestea e foarte greu de urmarit, personalitatea personajului principal oscileaza intre un detectiv, un psihopat si un politist, toti in cautarea unui ucigas in serie, sub cantecul hipnitic de sirena al unui rock star decedat, Lucy Monostone.
Shutter Island - Daca nu l-ati vazut inca, n-o sa va divulgam prea multe despre el - ultimul film al lui Scorsese se petrece intr-un sanatoriu de pe o insula, unde doi detectivi sunt trimisi sa investigheze o disparitie misterioasa, trezindu-se intr-o lume in care nimeni nu pare sa fie cine pretinde, intr-o conspiratie generala in care numai personajul principal e cu capul pe umeri. Pana la proba contrarie... sau contrarianta, care lasa privitorul in urma cu cateva pagini.
Abre los ojos (1997 Alejandro Amenábar) si Vanilla Sky (2001, Cameron Crowe) sunt originalul si remake-ul aceleiasi povesti, in care personajul principal apeleaza (urmeaza spoilere, dar banuim ca toata lumea le-a cam vazut pe amandoua) la un serviciu de extindere a vietii prin vise lucide, in care viata reala e suprapusa pe o realitate artificiala, pe posibilitati din care deriva alte cursuri ale vietii si care modifica memoria. Suna complicat, dar ideea a prins si a fost reciclata in multe alte filme dupa aceea.
The Lazarus Project (2008, John Patrick Glenn)- ca si in Abre los ojos / Vanilla Sky, personajul principal (urmeaza spoilere majore) e un puscarias... "reformat" cu un program de stergere a memoriei. In loc sa ii condamnam la moartea fizica, ii condamnam la moartea memoriei, le spalam creierele, le bagam alte amintiri si speram ca cele vechi sa nu le revina. In Lazarus Project insa amintirea vietii vechi intervine ca un vis, ca o viata anterioara, ca un deja vu despre care nu stii daca s-a intamplat, se va intampla sau daca pur si simplu ai visat.
The Machinist / El Maquinista (2004, Brad Anderson), cunoscut multora ca fiind filmul pentru care Christian Bale a slabit 28 kg, ajungand slab ca o grisina de 54 de kg. Pana la sfarsitul culminant care dezvaluie adevarul, filmul e un thriller aproape fantastic, o haituiala obsesiva dupa un om care nu exista, intr-un joc sangeros de spanzuratoarea, in care banuiesti lumi paralele, cronologii amestecate, amintiri retraite si reformulate.
Sweet dreams are made of these
Waking Life (2001, Richard Linklater) este un lung metraj de animatie facuta prin metoda rotoscopiei (peste filmarea reala este suprapus un "strat" de desen, care copiaza fidel miscarile, figurile, actiunea, ca in A Scanner Darkly, spre exemplu). Mai putin film artistic, cat mai degraba un fel de documentar artistic, e o serie de intalniri dintre personajul principal si alte personaje, in stari care par de trezie, dar se dovedesc a fi vise (de fiecare data cand ai dubii daca esti sau nu intr-un vis, incearca sa stingi lumina, invatam din Waking Life; in vise cica nu reusesti). Fara un fir narativ concret, filmul filosofeaza pe marginea viselor, a constiintei, a realitatii si memoriei individuale sau colective.
La science des reves (2006, Michel Gondry) este o coproductie franco-italo-spaniola cu Gael García Bernal si Charlotte Gainsbourg, in care personajul principal traieste pe jumatate in vis, ajungand sa nu mai stie cand se termina starea de somn (titlul in engleza este chiar The Science of Sleep) si cand incepe cea de trezie. Farmecul filmului il dau mai ales scenele partial animate (stop motion), forma sub care sunt reprezentate momentele de vis, o lume fantastica de carton si celofan.
.
The Imaginarium of Dr. Parnassus - ultimul film al lui Terry Gilliam e un trip care te innoada si deznoada ca pe o contorsionista, apoi te zapaceste ca un hipnotizator, te ameteste ca un carusel, te vrajeste ca un prestidigitator. E o lume fantastica a oglinzilor magice si a imaginatiei, in care nu stii nici un moment cand ai trecut "pe partea cealalta", iar faptul ca actorul principal (Heath Ledger) a murit in timpul filmarilor si a fost inlocuit de alti trei actori nu face decat sa adanceasca dezorientarea si sa tulbure incercarile privitorului de a vedea acest film "rational".
Finding Neverland (2004, Marc Foster) este povestea cvasi-biografica a scriitorului J.M. Barrie si a inspiratiei pentru Peter Pan. Cu Johnny Depp in rolul lui Barrie, e un film in care lumea de basm a Neverland-ului isi face trecerea subtil in realitate, aducandu-ti in memorie, aproape ca un making of, sau ca un documentar, scenele memorabile din Peter Pan (animatia Disney din '53 este inca unul dintre filmele mele preferate).
The Fountain (2006, Darren Aronofsky) - alt exemplu de transfer al cuvantului scris in viata reala, dar mult mai complicat de atat, The Fountain, cu Hugh Jackman si Rachel Weisz, e un film fantastic (cu o coloana sonora dementiala, marca deja clasica Clint Mansell, mentionata si in lista noastra de aici), in care legenda e mai vie decat viata, in care sferele se suprapun si metafora povestii domoleste tristetea existentei.
Universuri posibile
Donnie Darko (2001, Richard Kelly), film care a ajuns in doar o decada de la aparitie la rangul de "cult movie", cum se intampla cu mai toate realizarile cinematografice care iti pun nitel mintea pe bigudiuri. Si Donnie Darko o face cu brio, in primul rand aducand in prim plan un personaj devenit antologic, iepurele Frank, hidos ca un cosmar si amenintator ca o prevestirea rea... ceea ce si face; sau este. Universul dublu si ne-posibil din film e dezvaluit, spre oroarea privitorului care nu mai intelege nimic, abia la sfarsit.
Mr. Nobody (2009, Jaco Van Dormael) e ultimul om care in anul 2092 va mai muri de batranete pe Pamant. La varsta de aproape 120 de ani Mr. Nobody nu isi mai aminteste exact viata... si face din ea mai multe. Vreo 3 la inceput, mai apoi multiplicate. Si totul porneste, ca si in Butterfly Effect, de la alegerile constiente facute in copilarie si adolescenta, care i-ar fi putut duce viata pe fagase incredibil de diferite. Nu stii exact ce s-a intamplat, iar lumile posibile ti se arata abia mai tarziu, la inceput esti confuz de cronologia amestecata si de schimbarile frecvente ale personajelor, terminand prin a fi captivat de frumusetea trecerilor dintr-o lume in alta (si de curiozitatea acuta "cum o fi fost, de fapt?!").
The Butterfly Effect (2004, Eric Bress si J. Mackye Gruber) - un film de referinta pentru calatoria in timp si a lumilor posibile. Mergand lax pe principiul actiunii si reactiunii si pe teoria batailor aripilor de fluture care pot produce un uragan pe partea cealalta a globului, e un film care abordeaza intr-un stil dinamic o idee des speculata: schimbarile din trecut afecteaza dramatic prezentul... sau, ca sa abstractizam, orice mic detaliu poate avea efecte surprinzatoare, pe care nici nu le poti prevedea... iar cu greutatea asta traiesti si iei decizii zilnic. Probabil de aceea nu vom avea niciodata o masinarie de calatorie in timp.
Minority Report (2002, Steven Spielberg), ecranizare a povestiii omonime a lui Philip K. Dick, este un film de referinta pentru realitatea posibila, care aici ne este accesibila prin rapoartele unor "precognitivi" care vad viitorul (ca metoda de profilaxie a crimei), iar prezentul ia masuri, stergand... "prevenind" ceea ce inca nu a fost scris.
eXistenZ (1999, David Cronenberg) - nu este chiar despre un univers posibil, ci despre unul virtual, e vorba despre testarea unei generatii noi de jocuri video, in care jucatorul intra cu totul, absorbit de realitatea virtuala, fara sa poata face diferenta intre joc si viata, deformandu-le pe amandoua.
Ultimul, dar nu cel din urma, fara descriere, fara introducere, pentru ca metropotam a vorbit despre el pe larg aici, Inception, de Christopher Nolan.
Lista noastra nu este completa, mai asteptam sugestii de titluri care ar merita incluse aici. Cine incepe?
© Copyright Metropotam 2006-2012.
Citeste si:
Recomandari TV (2-8 nov): Kubrick, Kurosawa, Kusturica si Kaufman
LUNI Alpha Dog , film de actiune cu politie si droguri (cu Bruce Willis, Emile Hirsch si Sharon Stone), HBO, 22:40 Identity , un fel de...
Film: Iubire la New York (Two Lovers)
Two Lovers (inexpresiv tradus Iubire la New York ) e un film care merita vazut din mai multe motive: se poate sa fie ultimul din cariera de actor a...
Brandactivity, seminar despre brand leadership
Brandactivity , organizat de Fundatia LEADERS , este un seminar de marketing si branding care, la a patra editie, se concentreaza pe ideea de brand leadership . Sa te diferentiezi...
Filme pe scurt - premiile BAFTA si MTV Movie Awards, teasere la Inception si Harry Potter
- Premiile BAFTA 2010 au dat trofee urmatoarelor filme si actori ( lista completa aici ): - cel mai bun film The Hurt Locker , cot la cot cu...
Recomandari TV (23-29 nov): Buscemi, Travolta, Jeff Bridges, Al Pacino si Nick Nolte
LUNI O scurta calatorie in Paradis , coproductie Islanda - SUA, Cinemax 21:00 Film de Oscar: Alice nu mai locuieste aici , de Scorsese, TCM 20:00 Dusmanul...
Fuel the city
#1. adaug
As mai adauga Memento si Identity
#2. Comentariu nou
Memento l-am mentionat si eu, dar nu e tocmai incadrabil in lumi imaginare, corecteaza-ma daca esti de alta parere.
#3. Comentariu nou
Un alt film foarte bun in care se imbina realul cu imaginarul ar fi Mulholland Drive.
#4. înca două
Hide and Seek (2005)?
Şi ar mai fi unnul, cu un puşti ce lucrează într-un supermarket, ce îşi conturează o lumea a sa în care poate opri timpul în loc pentru a analiza personajele din jurul său. A fost tradus ceva de genul "Viaţa într-o secundă" dar nu reuşesc să îmi amintesc numele filmului în engleză.