Ce-am vazut la Creepy Animation Night 2010

Seara de animatii bizare de la Cinema Patria a inceput cu ceva coada la intrare, cu o avalansa de suveniruri roz inauntru (plus oaia cvintipeda omniprezenta) si vreo jumatate de ora intarziere.

In rontaieli de popcoarne si alte gustarele crantanitoare a inceput si primul scurtmetraj al serii, din pacate si cel mai bun. Din pacate, pentru ca a ridicat o stacheta calitativa si imaginativa pe care n-a mai atins-o vreun alt filmulet de azi noapte. Acest prim scurtmetraj era The Origin of Creatures (r. Floris Kaayk, Olanda, 2010), recent pus pe lista nominalizarilor la Oscar pe anul viitor. Din pacate n-avem nici macar un fragmentel video ca sa va faceti o idee despre ce e vorba, dar va puteti uita pe site-ul lui Floris, la alte realizari de-ale lui. Desi pare doar un teaser la ceva de o anvergura mult mai mare (cam cum a fost 9 inainte de 9 ale lui Shane Acker), The Origin of Creatures este un film (mut) despre o aventura babilonica, in care cutezatorii nu sunt oameni, ci membre si bucati anatomice care formeaza un fel de homunculusi ca niste gandaci orbi. Creepy? Ba bine ca nu!

Au urmat apoi trei sesiuni de scurt metraje mai bunicele, mai slabe si foarte slabe, care au durat pana spre dimineata, intrerupte de pauze momente artistice de muzica si desen live cu Matze si Andrei Fantana, de care toata lumea a profitat ca sa iasa la tigara, bere, sandvis, etc.

Ce ni s-a parut demn de retinut au fost:

Au bal des pendus / At the Ball of the Hanged (r. Pollefoort Johan, Franta-Belgia, 2009), o cavalcada halucinanta de godzile, leviathani, schelete, moartea jucand sah (din A saptea pecete) si oameni intr-o insiruire hipnotica. (teaser mai jos)

Jaulas / Cages (r. Juan José Medina, Mexic, 2009), castigator Palm Springs International ShortFest (Best animated film), povestea unui batranel care cara prin desert sase cutii de lemn cu ceva nespus si nevazut ianuntru, din care evadeaza un cap blond de copil, cu aripi, care isi cauta apoi trup. Tare frumos desenat, vi-l recomandam.

MRDRCHAIN (r. Ondrej Svadlena, Cehia-Franta, 2010), un film foarte ciudat, suprarealist si distopic. (teaser mai jos)

 .

Les bessones del carrer de Ponent / The Twins from Sunset Street (r. Marc Riba, Anna Solanas, Spania, 2010), care sta pe locul 2 in preferintele noastre de aseara, pentru realizare, idee, stil si... creepiness. O poveste cu doua batrane surori gemene putin canibale, putin incestuoase, very fucked up. (teaser mai jos)

Veriset kädet / Bloody Hands (r. Malakias, Finlanda, 2009) ne-a amuzat si el, desi nu ne-a placut prea mult stilul desenului in sine; povestea unui pacatos care merge sa-si marturiseasca pacatele, de care insa nu poate fi spalat, si face haos in biserica, totul pe coloana sonora Onslaught, Flame of the Antichrist. (teaser mai jos)

 .

Chainsaw Maid (r. Takena Nagao, Japonia, 2008) a fost cel mai amuzant filmulet sangeros al serii. Un stop motion cu plastilina, e povestea casnica a unei servitoare si a faptelor ei de vitejie cu drujba in lupta contra unei slehte de zombi. Iar sunetele merita un premiu de coloana sonora.



Cyklernes nat / The Night of the Living Bicycles (r. Louise Bruun, Danemarca, 2008) a fost primul film cu dialog de aseara. Din pacate dialogul era in daneza, iar filmul nu a avut subtitrare. Ne-am uitat deci ca la un film prins cu antena de bulgari si am vazut ceea ce ar fi putut sa se califice pe locul 3 in topul serii: un mic horror (cu potential serios) despre un grup de adolescenti urmariti de o cohorta de biciclete ucigase. O atmosfera atat noir, cat si foarte Stephen King-iana.

Kleit / The Dress (r. Jelena Girlin, Mari-Liis Bassovskaja, Estonia 2007) a fost singurul scurt fara vreo prezenta cat de cat umana, dar care a reusit sa induca o atmosfera sinistru de delicata numai printr-un stop motion din dantele, panglici si cusaturi pre-romantice a la epoca Graveyard Poets.

Burn the whole place down (r. Adam Comiskey, Marea Britanie 2009) a fost o poveste cu zombi cu coloana sonora de country blues destul de simpatica si ea, mai mult pentru muzica.



Carne de mi carne / My Flesh and Blood (r. Patricia Asenjo, Patricia Gil, Spania 2009) ne-a placut destul de mult, este povestea unei fantomite cu ganduri si tehnica de dr. Frankenstein, care construieste si invie un corp de femeie... pentru a se putea naste in forma umana din ea.



Cateva vorbe si despre organizare. Nu cea din sala, unde, apropo, ne-am distrat cu totii toata seara cu un mieunat incapatanat de pisica... pana cand nu a mai fost deloc distractiv si am inceput sa avem fantezii hororr cu pisica aia si mai ales cu stapanul ei. Nu, ce ne-a deranjat a fost lipsa de organizare pe ecran. Au lipsit cu desavarsire niste cartoane de prezentare pe care sa scrie titlul filmului, regizorul sau si, de ce nu, ce premii a luat, daca e cazul. Au lipsit cu desavarsire si subtitrarile la scurt metrajul danez.

Iar marele hiatus al serii au fost, ne pare rau sa o spunem, pentru ca ne asteptam la ceva spectaculos, momentele de desen si muzica live cu Andrei Fantana la pensula si Matze la butoane. Demonstratia de desen a fost in prima parte o demonstratie de virtuzitate a utilizarii pensulelor si layerelor din Photoshop, cu un rezultat sumbru, o struto-camila hororr-industriala, urmata de cateva momente mai reusite, care ne-au aratat ca omul este intr-adevar un desenator bun, dar poate nu-si avea locul neaparat la Creepy Animation Night si mai ales nu in instante atat de chiniutor de lungi. Reactia salii a fost mai intai de curiozitate, apoi de plictis, apoi de ignorare totala. La a doua sesiune de desene trei sferturi dintre spectatori s-au ridicat imediat si au sters-o in "pauza".



Voua ce v-a placut la Creepy Animation Night?