Steampunk-ul in filme

Una dintre esteticile noastre preferate in filme este steampunk-ul. I-am spus estetica, nu gen, deoarece e o caracteristica secundara, tinand de forma, nu de substanta filmului.

Steampunk-ul deriva din literatura SF, nu atat science fiction, cat mai mult speculative fiction, un termen general pentru genul versatil al literaturii "fantasy", cu utopiile, distopiile, povestile sale post apocaliptice sau "new weird".

Cartea sau filmul steampunk pun actiunea intr-o linie temporala a "viitorului retro", sau ceea ce se mai cheama retro-futurism (de cand a fost numit asa de Marc Caro si Jean-Pierre Jeunet), un paradox temporal si tehnologic: povesti plasate intr-un timp nu prea clar delimitat, undeva intre secolele 18 si 19 (cateodata chiar si mai devreme, ca in ciudata lume a lui Jasper Morello, cateodata si mai tarziu, in primele trei-patru decenii ale secolului 20), in timp ce stadiul tehnicii (masinarii, mecanisme robotice, aparate zburatoare) se prezinta anacronic de avansat.

Steampunk nu se aplica numai la fictiune; din lumea filmului si a literaturii s-a dezvoltat o intreaga moda steampunk, conform careia se personalizeaza case, obiecte, haine, accesorii, pe acelasi principiu eleborat si mecanizat. (citeste mai mult despre asta in articolul despre primul numar al revistei Artizen). In ceea ce priveste moda imbracamintei, aceasta se inspira de obicei din moda victoriana sau a secolului 20 timpuriu, la care adauga accesorii: ochelari (de obicei tip aviator... sau de sudura, daca vrei o imagine exacta), binocluri, catarame complicate, cizme de piele inalte, curele, bretele, bijuterii, lucrate cu metal, rotite si mecanisme. Gasesti cateva modele pe clockwork couture, spre exemplu.

Exista o pleiada intreaga de filme care fac uz - mai discret sau dimpotriva - de steampunk, un segment estetic in care nu exista nici o limita (decat poate a imaginatiei) pentru orice nivel al fantasticului.

Primele lucrari cinematografice de acest gen s-au bazat pe predecesorii steampunk-ului in literatura, maestrii science fiction-ului Jules Verne si H.G. Wells: ecranizarile romanelor lor, inca de la primele incercari, au inclus detaliile tehnice si mecanice caracteristice genului: de la 20.000 de leghe sub mari in fantasticul submarin (ecranizata prima oara in 1905 si ultima data... chiar acum, anuntata pentru 2012), pana la Masina timpului (versiunea din '60, cu Rod Taylor, a primit si un Oscar pentru efecte speciale, iar cea din 2002, cu Guy Pearce, mult mai putin reusita, a primit doar o nominalizare la Oscar... pentru machiaj).

 .

Am stat mult sa ne gandim daca Metropolis-ul lui Fritz Lang din 1927 este sau nu incadrabil fara umbra de indoiala in steampunk. Am zice da, dar cu jumatate de gura. Metropolis e un oras ultramodern al viitorului, ceea ce din start contrazice retro-futurismul caracteristic steampunk-ului, practic inversandu-l dintr-un trecut avansat la un viitor cu alchimie de secol 19 tarziu. Nici costumatia nu aduce nici pe departe a victorian, dar putem acorda circumstante atenuante, admitand ca steampunk-ul asa cum il percepem azi a fost elaborat ca ars aestetica mult mai tarziu. Ceea ce se incadreaza mai bine in canoane este insa gigantica masinarie inghititoare de carne de tun, uriasul Moloch M-Machine - care duce insa Metropolis-ul mai degraba in ramura dieselpunk, cu masinarii, uleiuri, forta de munca underground, sau SF noir. Sa admitem totusi, de dragul discutiei, ca Metropolis este un fel de steampunk avant la lettre.

Exista cateva filme care prin atmosfera, culoare, mister si postgust, fara a fi corelate in vreun fel, aduna esenta steampunk-ului:

- Cite des enfants perdus, aka City of Lost Children (1995), care impreuna cu Delicatessen (1991), amandoua de Marc Caro si Jean-Pierre Jeunet, au creat si impus un model atmosferic greu de urmat: primul este un steampunk curat, cu nituri, suduri, alama lucioasa, lemn natur, coifuri ciudate, lupe, resorturi, oglinzi si mecanisme; al doilea este mai putin mecanizat, dar nu l-as separa de gen tocmai din cauza acestui gust de retro-futurism mentionat mai devreme.
- Vidocq (2001), de Pitof, un steampunk clasic, plasat in secolul 19, un alt film de referinta, nu numai pentru gen, cat si pentru istoria cinematografica, fiind unul dintre primele filme fantasy filmate digital. Povestea se desfasoara a la Sherlock Holmes, dar filmul e de vazut exact pentru atmosfera, culori si lumini si contrastul dintre lumea de afara, cea magica a lumii interlope si cea underground, steampunk.
- 9 (2009), al lui Shane Acker, chintesenta steampunk-ului (post-apocaliptic insa) adunata in cateva personaje numite extrem de sugestiv "stitchpunks", niste mogaldete din panza de sac peticita, incheiati cu nasturi si fermoare uriase, cu suflete si ochi vii, lung metraj facut dupa varianta scurta din 2005, pentru care a fost nominalizat si la Oscar.
- The Mysterious Geographical Explorations of Jasper Morello (2005) de Anthony Lucas, o alta animatie superb realizata, despre care v-am povestit pe larg acum ceva timp.